Tematica atasamentului este bazata foarte mult pe teorie, care ne ajuta pe noi specialistii sa evaluam situatiile in care anumite relatii sunt sanatoase sau nu din punct de vedere emotional. Astfel ca in randurile urmatoare vom parcurge impreuna si citate din literatura de specialitate pentru a putea observa cat mai coerent diferentele dintre formele de atasament, clasificate in psihologie, la adulti.

“Atitudinea atasanta autonoma-Atasamentul si formele lui la adulti

Aceasta categorie se numeste si liber-autonoma prescurtat „F“. Persoanele din aceassta categorie dau dovada de încredere în sine, toleranta la situatii frustrante, respect si capacitate de empatie. Au constiinta propriilor sentimente (negative sau pozitive) si atitudini vizavi de persoanele de referinta, pe care le manifesta într-un mod echilibrat si potrivit. Nu se identifica inconstient cu proprii parinti, si privesc în mod realist propria relatie parinte-copil, fara a o idealiza. Pârintii acestor adulti au fost adesea la rândul lor persoane cu o atitudine autonoma, sau si-au dobândit autonomia de-a lungul biografiei prin relatiile cu alte persoane decât cele de referinta, cum ar fi cu un partener, sau cu ajutorul sprijinului psihoterapeutic. Ca si parinti, ei reactioneaza previzibil si potrivit situatiei, la comportamentul atasant al copiilor lor. “ Aceasta forma de atasment presupune in mare parte o incredere si stima de sine foare bine dezvoltate. Indivizii care dezvolta o asemenea forma de atasament intr-o relatie nu au probleme existentiale in societate si de cele mai multe ori isi rezolva situatiile dificile cu multa increde si tact, in asa maniera incat sa le fie bine atat lor cat si partenerului de viata.

“Atitudinea distanta relational-evitanta

Numita si „dismissing“ sau prescurtat „Ds“. Adultii cu acest tip de atasament îsi amintesc cu greu propria copilarie, ceea ce denota refularea multor evenimente. Tind sa îsi idealizeze parintii si metodele de educatie ale acestora, fara a putea preciza concret situatiile ce îi determina la aceasta idealizare. Dimpotriva, ei descriu situatii de lipsa de sprijin si de respingere (deschisa sau ascunsa) a unor nevoi specifice vârstei. Adultii cu o atitudine distanta si de evitare, dezmint importanta experientelor pe care le-au avut cu parintii lor în coloratura emotionala a personalitatii actuale. Ei denota un înalt grad de dorinta de independenta, vrând sa rezolve singuri provocarile la care viata îi supune. Acestia declara ca nu ar fi avut nevoie de sprijin vreodata motiv pentru care nu au resentimente (tristete sau suparare) daca acest sprijin le-a lipsit. Copiii acestei categorii de adulti se pot baza pe sprijinul lor afectiv si pe adaptarea parinteasca corespunzatoare, în încercarea de a rezolva o problema sau alta. Copiii sunt supusi unor asteptari mari din partea parintilor. Rezultatele „Interviului Atasamentului Adult„ au demonstrat ca mamelor din aceasta categorie le face mare placere sa simta dependenta pe care copiii o au fata de ele. Tot ele sunt însa si acelea care tind sa-si ignore copiii daca acestia au nevoie de consolare sau sprijin.”

Din aceasta categorie faceam si eu parte pana in momentul in care am ales sa schimb ceva in viata mea. Primul lucru pe care am ales sa-l schimb a fost chiar modul de perceptie al relatiilor si al oamenilor cu care intram in contact, de-a lungul timpului cele doua traditii in care am fost crescut m-au facut sa pierd anumite valori, sa imi pierd increderea in oameni si in primul rand in mine, m-au facut sa imi distrug stima de sine. Cu timpul citind si documentandu-ma am inteles unde si care era problema, asa ca am inceput sa ma implic in relatii  cat mai benefice mie, in care sa nu fiu dependent de persoana cu care interactionez si care sa imi dezvolte stima de sine. In relatiile intime am urmarit ulterior, in timp ce lucram cu mine sa am in preajma mea femei care nici sa nu fie dependente de mine, dar nici sa nu ma faca sa ma simt dependent de ele. A fi implicat intr-o relatie sanatoasa inseamna sa iubesti, sa fii iubit si in acelasi timp sa te simti liber in acea relatie. Inseamna ca tot ceea ce intreprind partenerii este benefic pentru amandoi. As spune ca cele mai sanatoase relatii sunt cele “ONE WAY WIN”, cele in care amandoi au de castigat liniste, incredere si daruire de la partener.

“Atitudinea nesigur-preocupata

Se numeste si „încurcat/implicata“ ( en:„entangeld-enmeshed“) prescurtat „E“. Persoanele cu aceasta atitudine sunt inundati masiv de amintirile  din copilarie, acestea împovarându-i în permanenta. Problemele si dificultatile relatiei cu persoana de referinta nu poate fi definitiv prelucrata si integrata; acestor probleme li se acorda o importanta exagerata facând persoanele sa oscileze între stari emotionale de furie si cele de idealizare. Adultii acestei categorii sunt într-o permanenta dependenta de persoana de referinta, din partea careia ei asteapta în continuare atentie si “repararea situatiei“. Mamele persoanelor cu acest tip de atasament sunt adesea considerate prea „slabe“ si„incompetente“ neputând oferi aparare sau consolare în situatiile percepute ca amenintatoare de catre copii. Daca mama (sau alta persoana de referinta) nu poate sa îndeparteze teama copilului, acesta se agata în permanenta de mama. Copilului îi vine greu sa se desprinda de persoana de referinta, care în „slabiciunea“ ei îsi parentifica în permanenta copilul, acesta traind sentimentul ca trebuie sa îsi „îngrijeasca“ mama. Copiii acestor adulti sunt înpiedicati prin rasfat si/sau creerea sentimentului de vinovatie, sa se comporte explorativ sau sa îsi exteriorizeze emotiile de furie, agresivitate, sau manifestarile de libertate. Acest lucru îngreuneaza dezvoltarea identitatii copilului.” Aici apar de cele mai multe ori probleme datorita posesivitatii partenerilor, care datorita copilariei lor personale, ajung sa nu aiba incredere de nici un fel in partenerii lor, ajung sa se simta permanent inselati si sa le lipseasca total increderea unei relatii curate si increzatoare. Pentru acesti oameni este recomandata permanent amintirea faptului ca sunt in siguranta si ca vor fi mereu in siguranta, ca nu este nevoie de posesivitate pentru a avea un partener fidel si, parerea mea ar fi ca trebuie sa fie invatati sa daruiasca si sa primeasca fara agresivitate. Doar cu blandete si caldura.

“Atitudinea atasanta neprelucrata

Numita si „nerezolvata“ (en:„unresolved“) prescurtat „U“. Persoanele care sufera de pe urma unor evenimente tragice neprelucrate, sau de pe urma unor abuzuri sexuale sau fizice care nu au fost prelucrate au adesea copii care manifesta tipul de atasament dezorganizat. O posibila explicatie ar fi faptul ca persoanele de referinta care au suferit traume nu pot oferi protectie copiilor lor, însa prin manifestarea de catre parinti a unei frici obsesive acestia activeaza comportamentul atasant al copiilor lor, care nu pot sa îsi explice atitudinea derutata si înfricosata a persoanei adulte de referinta. Daca parintele traumatizat îsi si neglijeaza copilul, îl abuzeaza, îi provoaca sentimente de rusine, etc, acesta nu mai este instanta aparatoare a copilului ci devine însusi sursa de teama si pericol pentru copil. Si acesti adulti îsi parentifica exagerat copii. Mamele cu atitudinea atasanta de acest tip lasa conducerea relatiei parinte-copil la bunul plac al copilului. Acest fapt conduce la încalcarea sarcinilor dintre generatii, copii simtindu-se adesea obligati sa se îngrijeasca de binele material si psihic al parintilor lor.

Atitudinea atasanta neclasificata

În cadrul cercetarilor legate de AAI se discuta introducerea unei noi categorii pentru atitudini înca neclasificate. Numita si Cannot classify (CC). Pe parcursul Interviului Atasamentului Adult persoanele din aceasta categorie oscileaza între tipul preocupat si cel distantat fara a lasa sa se recunoasca o strategie clara. Persoanele descriu experiente traumatice grave. Au o atitudine profund negativa fara de atasament în general. Dispun de strategii contradictorii de gândire si prelucrare”

Ideea centrala a acestui articol este depistarea tipologiilor atasamentului adult, stiind cu ce ne confruntam putem sa depasim mai usor eventualele neconcordante in relatiile cu cei din jur. Identificand in partenerii nostril tipul de atasament caruia corespund avem posibilitatea sa ne modelam relatia. Nu in ultimul rand consider ca este necesar sa parcurgem un minimum de literatura de specialitate (respectiv psihologie) pentru a ne putea incadra la randul nostru intr-o tipologie anume dintre cele mai sus mentionate, stiind unde ne aflam putem dezvolta mai usor, sau mai bine spus, mai corect drumul pe care il avem de urmat.

Mirel

(3137)