Buna, Fericire! Ma astepti de mult?!

9 views
0

        „Viata trebuie traita pentru dobandirea fericirii”(Epicur)

Ma numar printre cele cateva miliarde de oameni de pe Pamant care doresc si viseaza sa fie fericiti. Ba mai mult: contemporanii mei nu sunt singurii care au pretentia de a gusta din pocalul fericirii. Nu avem, prin urmare, nici un merit in debutul epopeii fericirii! Inca din vremurile deja apuse ale omenirii, fericirea, intr-un fel sau altul, a fost si va ramane pentru totdeauna idealul vietii fiecaruia dintre noi, deoarece, asa cum spunea cineva,”fericirea este blestemul,  binecuvantarea si calea noastra”. Iar Toma din Aquino nu uita sa ne atentioneza ca „activitatea suprema in viata o constituie cautarea fericirii”. Diferenta cea mare insa – deoarece exista o mare diferenta „cantitativa”- intre dorinta de fericire a stramosilor nostri si noi, animatorii sec.XXI-lea, e ca noi ne dorim mult mai multa fericire decat ei, iar „fericirea” noastra comporta alte caracteristici si nuante de sens decat „fericirea” lor. „Calitativ” si „cantitativ” circulam pe alte orbite ale fericirii decat Aristotel sau stra-stra-strabunica noastra.

 Dar ce presupune a fi fericirea?

fericireAceasta „datorie” primita de fiecare dintre noi inca de la nastere? Stiu ca la aceasta intrebare atat de generala este practic imposibil sa raspunzi, deoarece sensul fericirii de-a lungul timpului, asupra caruia s-au aplecat cele mai luminate minti ale omenirii, nu are si nu poate avea o definitie clara, general valabila. Tocmai in aceasta flexibilitate semantica, aproape personalizata pentru fiecare dintre noi si rezida taina fericirii: cautarea individuala a fericirii.

Cele cinci mari religii ale lumii – hinduismul, budismul, iudaismul, cerstinismul si islamismul -, precum si un intreg sir de scoli si curente filozofice din antichitate (epicurismul, stoicismul, utilitarismul etc.), apoi precursorii lor din secolele urmatoare,  au tot incercat o interpretare exhaustiva a  fericirii si nu au ajuns la un consens. Iar omul modern al zilelor noastre e si mai departe de intelegerea naturii ascunse a fericirii.

Tot ce cunoastem despre fericire, in acest secol al tehnologiilor, al recordurilor ametitoare si al vitezei din ce in ce mai sufocante, este … ca stim ca nu o stim! Ne dorim ceva ce ne poate apartine, de care sa ne bucuram, ceva ce ar face parte din natura noastra, dar de care, gradual, de-a lungul timpului in surzenia si orbirea noastra fata de noi insine, ne-am indepartat. Ne-am ratacit de ceea ce nu stiam ca putem  avea , seminta si darul fericirii, si doar ajungand buimaci sa simtim raceala golului nostru interior, am inteles ca nefericirea noastra vine din alegerea gresita a caii pe care trebuie sa calatorim in aceasta viata in cautarea fericirii.

Problema cred ca  a survenit atunci cand am facut uz de un soi de management al sentimentelor noastre in scopul obtinerii fericirii: avem un scop, stabilim un plan. Vorba Estherei Perel: ”Daca stii ce vrei, stii cum sa obtii acel ceva”. Doar ca aflarea fericirii umane nu are nimic in comun cu …un plan de actiune bine stabilit .

Fericirea tine de misterul inimii fiecaruia si nu face intotdeauna casa buna cu ratiunea. Apoi, din prea mult elan de actiune combativa, am confundat fraudulos fericirea cu placerea, iar o armata intreaga de psihologi, economisti, sociologi vin sa intareasca aceasta confuzie. Fericirea, asa cum o intelegeau vechii intelepti, verificata de peste 2000 de ani, este cat se poate de simpla, aproape banala: sa fii multumit cu ceea ce ai, dar acest „ce ai” presupune nu o lâncezeala existentiala, ci indeplinirea unui sir intreg de idealuri, scopuri inalte, un efort neincetat de a ne face mai buni pe noi insine si, intrinsec, lumea din jurul nostru.

femeie-floare-camp cu floriFericirea consta in final in desavarsirea noastra personala si impacarea cu noi insine! Fericirea presupune o viata implinita! Ramanand surzi si sfidatori la incelepciunea de veacuri a omenirii, unele scoli de psihologie (University of Illinois) si economie (University of Southern California) au ajuns chiar sa le reproseze voalat anticilor ca nu au fost capabili sa gaseasca o formula clara a fericirii asa ca, bineinteles, oamenii de stiinta ai zilelor noastre vor ignora prevazatori acele tipare antice de gandire, care nu le sunt de niciun folos. Oare ar trebui sa le fie rusine anticilor pentru neputinta lor intelectuala si bagajul lor de intelepciune atat de „nefolositor” noua ?!

Fericirea a fost cu non-salanta scoasa din zona inimii, locul ce-i apartine prin definitie,  si inghesuita fortat in zona rationalului pentru …a putea fi …cuantificata. Noi avem nevoie de cifre concrete si nu de trairi. Fericirea pentru omul zilelor noastre a devenit un concept perfect cuantificabil!

Esenta de natura morala a fericirii a fost refuzata in favoarea utilului si pragmatismului placerii.

Cauza- efect: nimic mai usor de inteles, masurat si stimulat! Vrei sa fii fericit? Bea o Coca Cola! Vrei sa simti pulsul vietii la maxim? Cumpara-ti o masina puternica! Vrei sa fii puternic? Mergi la sala de fitness! Vrei sa fii implinit? Mergi la un consilier sau guru spiritual si mai  cumpara-ti o duzina de carti despre dezvoltare personala! Vrei sa fii admirat? Treci pe la un  chirurg-plastician sa-ti administreze doza de botox sau sa te retuseze pe ici-colo! Sa nu uitati insa sa treceti si pe la farmacii, pentru a va cumpara si cateva antidepresive (piata medicametelor antidepresive a ajuns la inceputul acestui secol la ametitoarea cifra de 17 miliarde de dolari doar pe piata americana, acolo unde locuiesc cei mai multi oameni bogati pe metru patrat! ).

Placerile, musamalizate sub intelesul diluat al fericirii, ne binedispun doar in urma satisfacerii unei nevoi. Fericirea este inteleasa ca o bucurie a placerii, evitandu-se cele doua elemente conceptuale esentiale ale fericirii: durerea si suferinta. Jeremy Bentram (episcop, sec.XVIII-lea) scria ca omul este subjugat intr-o masura mai mare sau mai mica de frica durerii si a suferintei, iar atunci cand el se straduie sa atinga fericirea prin intensificarea la maxim a placerilor, diminuarea sau anularea totala a durerii si a suferintei este ceva firesc.

Psihologii, in special cei din scoala behaviorista, neurologii precum si economistii au inteles cel mai bine aceasta slabiciune a firii umane si sunt extrem de preocupati de gasirea modalitatilor de masurare a nivelelor de fericire si a stabilirii cauzelor producerii ei. De ce trebuie sa trecem prin malaxorul suferintelor pentru a intelege si trai fericirea? Raspunsul, furnizat de inteleptii antichitatii, e cat se poate de simplu: fericirea nu se da, ci se dobandeste, iar orice efort presupune straduinta, iar straduinta, asa cum ne invata si Jung, implica obligatoriu durere si suferinta. Cand oare vom putea intelege ca tocmai acest efort de  cautare a fericirii, infruntand suferinte si dureri, ne poate face fericiti?!

fericire2Seneca in „Graiul pasarilor” spunea ca nu avem nevoie de „instrumente speciale” ca sa fim fericiti. Noi insine suntem acele „instrumente speciale”, noi, cei cat mai autentici posibil, noi cei reali de care sa avem grija ca sa putem atinge prin faptele noastre, desavarsirea. Putem spune cu certitudine ca aflarea si dobandirea fericirii este o componenta integra a unui proces mai amplu: maturizarea noastra graduala. Abatandu-ne de la acest tipar solid de gandire, noi, in fapt, ne indepartam de aflarea fericirii, atarnam permanent la marginea inutilitatii  placerilor convertite in fericire.

Masuram, testam, calculam, ajungem la concluzii: oamenii din ziua de azi sunt din ce in ce mai fericiti. Deci sa se mai inventeze un alt produs de consum care sa-i faca si mai fericiti! Fericirea a devenit cel mai profitabil brand al tuturor timpurilor. Lasand  gluma la o parte insa, sa constientizam ca, in fapt, …  „regele este gol”.

Fericirea servita la pachet nu ne este de niciun folos, ba mai mult, ne indeparteaza de noi insine.

Psihologii si economistii nu vor putea niciodata sa ne furnizeze notiuni valide ale fericirii, deoarece au ignorat acele tipare de gandire esentiale in descifrarea fericirii autentice: filosofia si religia (Richard Schoch). Au facut abstractie de componenta ei morala, de dimensiunea ei transcedentala. Caci, asa cum ne invata Plotin, „fericirea rezulta nu din existenta unor bunuri materiale, ci dintr-o dispozitie interioara, atunci cand Sufletul se afla in cugetare.”. Economistii inteleg prea bine ca stiinta religiei si filosofiei prezinta un pericol financiar real pentru „industria placerii”: intelepciunea anticilor – fiasco -ul financiar al dealerilor fericirii din ziua de azi!

Povestea dobandirii fericirii este unica pentru fiecare persoana in parte. Fiecare dintre noi suntem preocupati de posibilitatea dobandirii propriei noastre fericiri. Avem neintrerupt, de la nastere pana la moarte, o sete de fericire personala. Un fel de fericire personalizata, sa-i zicem. Ca orice mister, fericirea nu poate fi gasita si nu ni se dezvaluie decat daca este cautata: ea nu apare din senin, nu se invata din carti si, in nici un caz nu ne va coplesesi in urma incantatiilor fara numar: ”sunt un om fericit, sunt un om fericit, sunt un om fericit…”.

Fericirea se afla doar daca parcurgem singuri calea catre ea, calea care deja ne-a ales pe noi (R.Schoch). Calea este insasi viata personala a fiecaruia dintre noi, cu bunele si relele ei, iar fericirea noastra este direct proportionala cu gradul cat de bine ne achitam de obligatiile fata de viata noastra. Fericirea este tocmai o viata implinita! Acelasi autor mai spune: ”Sfarsim fiecare cu singurul tip de fericire care ne este la indemana: aceea care ni se potriveste, pentru care suntem daruiti, fiind „armonizata” la ritmul si stilul de viata caracteristic ”. Prin urmare, fericirea nu poate fi altceva decat o intoarcere treptata in noi insine, o descoperire a unei parti din noi, o intoarcere acasa!

 –       Irina, – am intrebat-o intr-o dimineata pe fiica-mea mai mare, de 17 ani, – ce intelegi prin „a fi fericit”?
–       Sa poti sa te opresti din orice ai face, sa te gandesti la tot ce ai facut sau prin ce ai trecut si sa zambesti! – mi-a raspuns ea fara ezitare.
–       Tu nu ai stiut acest lucru, mami?! – a intrebat uimita Sofia, fiica-mea mai mica de 12 ani.
–       Ba da, dar nu eram sigura! – am raspuns eu nitel confuza.
 
Galina Turtureanu

(2447)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments
  • Andreea Talmazan#1

    2 octombrie 2013

    Exceptional articol! Felicitari!

    Răspunde
  • Catalina#2

    2 octombrie 2013

    Fericirea vine din lucruri aparent marunte: din zambetul unei persoane dragi, uneori chiar si din zambetul unui strain de pe strada, din mirosul florilor preferate, din razele soarelui care te mangaie dimineata pe fata, din briza marii, din peisajele mirifice de munte, din ninsorile ce cad bland peste tot ce ne inconjoara, din instalatia din brad care-ti lumineaza sufletul, din privirea animalutului tau de companie, dintr-o imbratisare, din vocea cuiva cu care nu ai mai vorbit de multa vreme si de care iti era dor, din momentele petrecute cu familia, din glasul celui mai bun prieten atunci cand iti spune ca va fi mereu acolo, din pomii ce infloresc primavara, din ciripitul pasarelelor, din cerul plin de stele pe care l-ai privi pana dimineata, din mirosul mancarurilor facute de mama ce te duc cu gandul la copilarie, insa cea mai mare fericire vine din fericierea pe care tu i-ai provocat-o altuia. Probabil ca asta cel mai puternic sentiment de feiricire, sa vezi ca altcineva este fericit datorita tie. Si daca trece o zi fara sa mi se intample unul din lucrurile de mai sus, nu va imaginati ca nu sunt fericita. Sunt fericita pentru ca sunt impacata cu trecutul meu, cu ceea ce fac in prezent si cu ceea ce sunt! Iar restul, ceea ce vine din lucruri materiale, eu o consider doar satisfactie, uneori fiind doar de moment.

    Răspunde
  • gali#4

    3 octombrie 2013

    Fericirea pare a fi cea mai accesibila traire cu putinta din viata noastra! Totul e sa intelegem simplitatea ei ce vine din curatenia noastra interioara. Un zambet, un gest, un gand, uneori doar de atat avem nevoie pentru a fi fericiti! Multumesc tuturor pentru gandurile frumoase.

    Răspunde
  • Vali#5

    3 octombrie 2013

    Cam superficial, un zambet un gest etc, astea-s basme. Fericirea emmai profunda, intr-adevar un zambet te poate bine dispune pe moment, un gest te poate incanta in momentul respectiv dar nu poti sa spui ca te face fericit….. fericirea profund analizata nu se reduce doar la atat (asta seamana cu o fericire dintr-o reclama coca cola) fericirea profunda multumirea, satisfactia vin din lucruri adanci .
    Fugim de durere, cautam satisfacerea instinctelor, nevoilor, dorintelor.
    Poti confunda fericirea cu starea de bucurie a momentului, aia e bucurie nu fericire .
    Nebunii sunt fericiti, cu cat stiu mai putine cu atat sunt mai fericiti .
    Inteleptii sunt fericiti pentru ca ei stiu ca acel gol pe care-l simt nu vine de la lipsa de fericire ci de la ……. (va las pe voi sa descoperiti).
    Nou nu avem doua creiere cu care gandim unul cad sensibil numit inima si unul rece ratiunal numit cap potrivit Introduction to Psychology by Paul Bloom of Yale University . De ce majoritatea incearca sa desparta inima de creier …. asta e deja ….., gandim cu un singur instrument CREIERUL, pe acolo trec si senzatiile si sentimentele . Nu gandim cu inima, nu simtim cu inima, tot cu reierul simtim orice se la senzatii palpabile, mirosuri . Sentimentele precum fericirea si altele sunt determinate de constiinta noastra, care nu este in contradictie cu ratiunea .

    Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *