Hapi: Despre Cadouri – asteptari si iubiri

Se prefigureaza zgomot de zurgalai si arome de scortisoara. Copii entuziasmati care-au aflat de Mos Nicolae, Mos Craciun si Mosu de Deasupra – nenea pe care-l pomenesc parintii lui cand îi inundă.
Astia mici sunt fericiti ca urmeaza o perioadă plina de ouă kinder si jocuri pe calculator, se pregatesc de prin septembrie cu listuca .

Asa încat tot cetateanul care are minim 15 fire de păr alb, devine Mos pentru oarescine. Si hai să fim seriosi cum sa nu albesti daca ai mai mult de-un copil, un caine si-un socru care vine alcoolizat în ajun cu o ciocolata Poiana si-ti mănâncă toate vinetele din bol? Nimic personal cu ciocolata Poiana. Numai că ea a ramas tanara si cred ca eu deja am contorizat firele albe si e ciudat că trebuie sa ma transform în Moș. As putea în schimb sa fiu moașă pentru o zi si sa strig tare în maternitatea Stanca, e la modă. As veni acasa cu laringită dar cu buzunarul plin.

Cand eram mică credeam că Mos Nicolae aduce cadouri numai copiilor. Dar dimineata si-n ghetele mamei era cate-o ramurică plina de scartais numai bun de întins prin toată casa pe covoarele curate. Tata primea de la Mosu cate-o bere, sosete de la Tricotaje si doua portocale, pe-astea din urmă le rostogolea catre cizmele marimea 33-34. Mă întreb si acum, nu e Nicolae doar un curier pentru puștime?

Pe la 18 de ani ne-am trezit că facem cadouri în decembrie fiecare-tuturor c-altfel n-am cum să explic. Eu renuntam la vreo doua pachete de tigari si cumparam nuiele desi înainte îmi făceam planuri mari despre cât de darnică voi fi.

Tigăncile îmi vindeau crengile tradiționale c-o funda rosie, la pret de designer. Iar ei-băieții de la care așteptam câte-o jucărie de pluș se cam dadeau la fund în preajma Craciunului. Ori curtau 2-3 fete odata si parintii le donau bani sa cumpere ciocolata numai pentru una, ori plecau în vacanta la bunici si acolo primeau, nu dădeau.

Oricat de puritani am dori sa fim pictati, materialismul cadourilor de sărbatori ne-a fost strecurat în buzunare, în papuci si sub brad devreme. Odată cu obligatia de-a zice Sărumana si vecinei surde care nu răspundea în veci si vecinului căruia-i furam strugurii de la vie.

In lumea cetatenilor cosmopoliti si cu salarii cosmopârlite, de Craciun e evident ca toti primim cate ceva si eventual în ajun contorizăm cati „mosi“ or sa se perinde pe sub bradul de la Ikea. Cum, nu sunt brazi la Ikea?

Totusi pun pariu că cel mai asteptat cadou șade în sacul ăluia care va sări triumfător de sub brad direct în pat. Sincer, daca aveti pisici, caini sau iepuri nu vreau sa va jignesc dar la iubit/iubită ma refer. Cele care cunoastem deja vopselele fara amoniac am cam primit de toate-si da, am „devenit“ materialiste, culmea, nu ne mai ajunge o pupă de Craciun!

Cand lesinam de iubire pentru un flăcău ce mă plimba de mână prin parc cate 3 ore de-mi puneam flecuri mai des decat mergeam la biserică – primeam toate cadourile ce le încasa mumă-sa de la serviciu. Baiatu venea devreme acasa si-n plus nu strica bani. Datorită lui cunosteam natura-nici nu mai trebuia sa merg la orele de protectia mediului. Bătătorisem în 24 de luni tot orasul, parcul si dealul, pacat ca nu stiam pe-atunci cât castigă un topograf. Asadar maica-sa mă plăcea. De Craciun venea al meu cu sacoșa plină .
Iar daca mai aveti în voi ramasitele acelei iubiri care te parleste în adolescență, veti întelege ca adoram toate bibelourile cu cai si balerine. Bine, hai, recunosc c-am primit odată si celebrii ciorapi Diamond nu stiu cum de s-a îndurat nesoacra să mi-i lase că erau un lux.

Acum e invers. Cu cat îl/o iubesti mai mult cu atat sunt pretentiile mai mari. Iubirea, pasiunea sau traiul împreună acestea ne fac mai materialisti decat ne-a format societatea?

Cu cat pretentiile sunt mai mari sansa de a nimeri cadoul potrivit scade. Nu ne rămâne decât să enuntam fiecare un sincer „sa nu-mi cumperi nimic anul ăsta“ mai ales daca stim ca ar cumpara exact ce nu ne lipseste, nu ne place, nu ni se potriveste. In functie de trăinicia relatiei se poate adăuga traditionalul „mai bine-mi dai bani „ .

Sigur, declaratiile răman între rufele murdare, departe de urechile cunostintelor. Lor le spunem „ nu stiu ce-o sa-mi cumpere dar a bătut ieri un apropo despre…………“ . Despre ce-o să cumpărăm noi cu banii lor, cam așa.

Cum calculati lungimea asteptărilor daca renuntati la masca ce v-ascunde dorintele materiale? Aveti curaj să-i spuneti dinainte ce cadou v-ati dori sau vi se pare un lucru deplasat.

(591)