RaLix
"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein
Ralix the others. Discover Yourself
Cannes-ul 2014 s-a deschis cât se poate de hollywoodiano-european cu „Grace de Monaco” o peliculă cu parfum de scandal, deși mi se pare nedrept, căci Olivier Dahan chiar s-a străduit să contureze un portret de prințesă, cât mai realist, luându-și și distanța necesară, că să nu fie atacabil, printr-o scurtă precizare, că e doar inspirat din realitate.
Casa Gaumont, care are chiar ca simbol niște margarete stilizate, ca aducere aminte a mamei creatorului ei, părea cea mai îndreptățită să producă un film, cu cea care a făcut cu drag colaje cu flori , pe care le-a semnat cu inițialele numelui de fată (asta nu veți găsi pe peliculă, ci doar în cartea lui Jean des Cars publicată, racord cu premiera, de editura Corint). Grațioasa mioapă cu nume predestinat (cât le mai dau de furcă directorilor de imagine lentilele, în care, ne facem doar că nu observăm cum se oglindesc reflectoarele!) este întruchipată desăvârșit de Nicole Kidman (pe care Albert ar fi trebuit s-o ia de nevastă, dacă se prindea la timp, că tot de pe la antipozi și-a adus perechea oficială!).
O bună ocazie să vedem din interior cum e să renunți la o strălucită carieră, ca să te închizi între pereții, chiar și auriți ai unui palat, cu de toate. Relațiile în cuplu sunt cam la fel ca în cazul unei muritoare de rând, doar că e sublim îmbrăcată, și îmbijuteriată ( nu există cuvântul ăsta, dar sunt persoane pentru care ar trebuit inventat, că știu să dea o strălucire în plus nestematelor), e musai să respecte un protocol extrem de rigid…
Cu stupoare constatăm că la început nu toți supușii s-au lăsat cuceriți de splendita făptură, care era și extrem de generoasă și la fel de nefericită și uneori, de singură, ca Lady D. Pelicula a fost pe huiduită din snobism, ca de altfel tot ce e mai romantic pe aici și budată de familia Grimaldi, care de fapt, firește fără să vrea, i-a făcut reclamă. (Și Regina Angliei a avut o reținere la ecranizarea cu Dame Helen Mirren, dar știți cum se zice: cel mai inteligent cedează, și Elisabeta a-II-a demonstrat regește asta).
Cum nu sunteți rude cu dinastia de la Monte –Carlo, mergeți să-l vedeți și bucurați-vă că o puteți face în același timp cu întreaga planetă. Și încă în varianta necenzurată de marele distribuitor Weinstein , al cărui prenume Harvey , e strigat prin săli, ajungând la fel de legendar ca Raul, de care multă lume a și uitat că a fost odată un proicționist, la care publicul apela când se mai decadra imaginea, pe 35 de mm, sau erau probleme cu sunetul!
A doua peliculă, într-un cu totul alt registru, și care caută scandalul cu lumânarea e „Bun veni la New-York”, cu faimosul weekend fierbinte, care l-a costat președenția Franței, pe Dominique Strauss –Kahn, și căsnicia cu o teleastă de mare clasă, Anne Sinclair . Varianta cinematografică îi are cap de afiș pe Gerard Depardieu (de la „Vincent, Francois, Paul și ceilalți” de acum 40 de ani, când scandaliza Cinemateca, n-a mai fost atât de în prim-plan anatomic! ), care vreme de primele 20 de minute joacă, fără prea mare convingere ,într-un hard –porno, dar are umor ulterior și la prezentarea de la Cinema Star (căci vizionarea n-a fost posibilă cu covor roșu, dar și așa a fost omor de lume și de presă), unde a venit însoțit partenera de pe ecran, fermecătoarea recent răsplătită cu un Glob de Aur : Jacqueline Bisset, de fiica din scenariu: Marie Moute și de regizorul: Abel Ferrara, care a debutat cu un titlu interzis minorilor…
Vincent Maraval de la Wild Buch anunța că-l va lansa doar pe VOD, pe net cu plată, dar după îmbulzeala constatată se va răzgândi. Aici cei implicați vor fi și mai categorici cu oglindirea poveștii, față de care realizatorii și-au luat măsuri, ca să nu-i plătească în despăgubiri, milionul de cauțiune al lui DSK! Plin de situații jenante și de prostituate , inclusiv o rusoică, dacă tot a cerut actorul azil… de impozite la Putin, și-l întrupează(!) pe… Rasputin, e adesea penibil, dar cum bine știm, ridicolul nu ucide, că tare ne-am mai împuțina, până și supa pescăreacă bouillabaisse, devine un sex-party, pentru nesătulul specialist în finanțe și al 6-lea, dintre cei mai influenți evrei din lume!
Cătușele sunt atent filmate și comentate, ca doar nu sunt pentru confort, împricinatul declară nonșalant că nu-i un păcat să vrei să te simți tânăr, refuză psy-ul, pe motiv că e doar un vraci palavragiu, care-i va spune că mama e de vină, apare în prim plan îndelung, un tablou semnificativ al lui Gauguin și o scenă din Truffaut, din „Domiciliul conjugal”, că doar ambii protagoniști au jucat la cel mai special reprezentant al noului val francez, G.D., în „Ultimul metro”, proiectat la clasici în aceeași seară, la Cannes (unde de altfel în juriu e fosta sa iubire Carole Bouquet, care după ce i-a oferit un rol senzaționel în „Un pod între două maluri”, nu vrea să-l mai vadă, și culmea și la București ea era pe scenă la Cinema Studio și el filma „Condamnat la moarte”, doar că n-au știut unul de celălalt) și J.B. în nemuritorul și cultul (în ambele sensuri) „Noaptea americană”.
În concluzie titlul cel mai exact și definitoriu al fi fost : „Bine că a mai plecat de la New York” unde era cât pe aci să aibe casă și masă de la statul american vreo două decenii pentru viol!
Corespondeța de la Cannes 2014,
prin sprijinul lui SILVA DARK
(637)