Cine este Emma Raushenbach? Numele acesta, multora dintre noi, nu ne spune nimic. Si aceasta nu din cauza ca am fi niste ignoranti in ale istoriei psihologiei, caci numele Emmei Raushenbach este direct legat de zorii dezvoltarii psihologiei analitice, ci pentru ca, din varii motive ce scapa corectitudinii istorice, a fost pe nedrept lasat in umbra mocirloasa a uitarii.

Emma Raushenbach a fost un remarcabil cercetator in domeniul psihanalizei si sotia lui Carl G. Jung. 
Despre Emma Raushenbach -Jung, una dintre figurile marcante ale secolului XX s-a scris mult prea putin. In scurtele descrieri de pe Wikipedia gasim informatii aproape telegrafice, fara nuante suplimentare care ar da consistenta si savoare unei biografii. Emma Raushenbach a fost mai intai de toate psihoterapeut si scriitoare. Discipola a lui S.Freud. In anul 1903, 14 februarie, Emma Raushenbach, in varsta de 17 ani, fiica celui mai bogat industrias din Elvetia, a doua cea mai bogata mostenitoare din tara, se casatoreste cu tanarul doctor, psihoterapeut – incepator si sarac lipit – Carl G. Jung in varsta de 21 de ani.

Casatoria lor a durat 52 de ani , pana in anul 1955 cand Emma Jung a murit. Deirdre Bair, unul dintre biografii lui Carl G.Jung, mentiona undeva ca unul din marele defecte ale cartilor despre Jung este ca in ele se vorbeste foarte putin despre Emma Jung: cea care i-a fost alaturi peste o jumatate de secol si care i-a daruit si crescut 5 copii. Insasi Jung vorbeste foarte putin despre sotia sa. Gasim in schimb rafturi intregi cu literatura, ba chiar si un film, despre cele doua amante ale psihoterapeutului: Sabina Spielrein si Toni Wolff.

De regula, in umbra coroanei unui copac imens nu creste nimic. Oricine are indrazneala sa se apropie de el, risca sa fie strivit sub anonimat. Emma a stat toata viata ei in umbra unui asemenea colos. A stiut sa-si duca crucea in tacere si cu mare folos. Cine stie ce intorsatura a sortii ar fi cunoscut viata lui Jung daca avea o alta sotie mai altfel decat a fost Emma Jung?! Zona fertila a speculatiilor ne poate furniza nenumarate fantasme, dar … la ce bun?

Viata isi impleteste uneori in subteran atat de subtil coincidentele, faptele, dincolo de limitele fruste ale rationalului, incat nu putem invoca tacuti decat doar destinul. Asa a fost sa fie! Si Emma Jung si-a acceptat fara tagada destinul sotiei unui mare om de stiinta. Aceasta femeie desteapta, frumoasa, puternica a inteles cel mai bine rolul ei in viata lui Jung. I-a inteles framantarile, deznadejdile, bucuriile si a acceptat viata asa cum i se oferea ea in fiecare zi, alaturi de cel cu care a ales sa fie “pana ce moartea ii va desparti”. Emma Jung a stiut ce inseamna SACRIFICIU din dragoste si l-a trait la propriu.

Responsabilitatea esentiala a barbatului, spunea C.G.Jung la o conferinta din 1955 ( “Man, Women and God”), este munca lui. Femeia este cea care trebuie sa aiba grija ca barbatul sa poata face fata acestei responsabilitati.

Suna un pic a filosofie convenabila unui egoist, nu-i asa? Tabloul conceptual al acestei idei capata limpezime atunci cand ne aplecam asupra teoriei jungiene despre casatorie. Casatoria, spune el, presupune o casa. Si casa este ca un cuib. Nu exista loc destul pentru doua pasari in acelasi timp. Una, masculul, trebuie sa fie mereu in afara cuibului, iar cealalta, femela, trebuie sa stea in cuib, pe oua, sa aiba grija de ele si sa fie atenta sa nu intervina vreun pericol din exterior. Despre rolul protector al barbatului in familie Jung nu spune prea multe, lasand parca sa intelegem ca doar barbatul este cel care are nevoie in totalitate de protectia femeii. Si Emma l-a protejat cum a putut ea mai bine! A fost pivotul si temelia vietii lui Jung, precum insasi psihoterapeutul se exprima la apusul vietii sale.

Emma Jung a fost cea care avea grija indeaproape ca activitatea sotului ei sa mearga fara cusur, indiferent de mijloace. Este cunoscut faptul ca atunci cand Jung intampina probleme in conceptualizarea unor idei stiintifice sau la scrierea cartilor sale, Emma nu ezita sa o roage pe amanta acestuia, Sabina Spielrein ( relatia a durat intre anii 1904-1910), o fosta pacienta a lui Jung si o psihanalista foarte apreciata de catre acesta si Freud, sa-l ajute.

Emma Jung, ea insasi o psihanalista remarcabila si care nu a incetat niciodata sa-si aprofundeze cunostintele in psihologia analitica, pastrandu-si totodata originalitatea interpretativa, indiferent de viziunea lui Jung asupra unui subiect sau a altuia, stia foarte bine unde si cand poate interveni pentru a-si ajuta sotul. Cat de multa dreptate are psihanalista si scriitoarea Imelda Gaudissart care in cartea “Love and Sacrifice” nu uita sa scoata in relief esenta prezentei Emmei Jung in viata lui Jung. Intelegerea lui Jung ar fi incompleta, scria ea, daca nu am lua in vizor contributia Emmei la dezvoltarea lui. Esti un om bun, nu inceta sa-i repete Emma lui Jung, si meriti tot ce e mai bun.

Iubirea nu poate fi definita intr-o notiune generala, perfect valabila pentru toata suflarea omeneasca. Iubirea este atat de individuala, atat de variata, pe alocuri ciudata, pe alocuri imposibila incat de cele mai multe ori credem ca ea pur si simplu nu exista. Psihodinamica relatiei unice dintre Emma, Carl G.Jung, Sabina Spielrein si Toni Wolff este pe atat de fascinanta pe cat de neinteleasa pentru multi dintre noi. Uimitor ramane insa calmul aparent al Emmei de a trece peste toate dificultatile sentimentale.

Tu ai fost giuvaierul pretios, ii spunea Jung Sabinei Spielrein in 1910 atunci cand s-au despartit. Iubirea mea pentru tine a fost cel mai important lucru din viata mea.

M-a facut sa inteleg cine sunt. Emma intuia prea bine dragostea profunda a lui Jung fata de o alta femeie, dar continua sa lupte in tacere si cu multa forta pentru a-si proteja sotul si familia. Doar nu crezi ca voi renunta la tine fara sa lupt, ii spunea ea lui Jung care nu-si ascundea de sotie pasiunea extramaritala. In anul 1914, cand li s-a nascut ultimul copil, Helen (Aghate, Gret, Franz si Marianne fiind primii patru copii ai familiei Jung), Jung s-a indragostit iremediabil de o alta tanara pacienta a sa Toni Wolff. Relatie ce a durat multi ani.

Emma este temelia casei mele, spunea el, iar Toni este mireasma din aer.

In biografia despre Jung, Dierdre Bair arata cu cata demnitate a acceptat Emma, la insintentele lui Jung, ca Toni Wolff sa devina “parte a casei lor”, fiind convins ca Wolff este “cealalta sotie” a lui. Locuiau impreuna, mergeau impreuna la conferinte stiintifice. Era prea mult si prea dureros pentru Emma sa fie considerata “cealalta sotie”. A cerut divortul. Jung a refuzat. Mai mult, Toni Wolff era cea care il forta pe Jung sa divorteze, dar acest lucru nu s-a intamplat deoarece Jung pur si simplu era total impotriva divortului.
La moartea Emmei in 1955 Jung nu inceta din plans, iar printre suspine repeta obsesiv:”A fost o regina!”, “A fost o regina!” … Iar pe piatra funerara i-a scris o ultima si inedita declaratie de dragoste si recunostinta:” Oh Vase, Sign of Devotion and Obedience”.
Uneori, spunea Jung nu fara regret, trebuie sa faci ceva de neiertat doar ca sa poti fi in stare sa continui sa traiesti. Emma a acceptat acel “ceva de neiertat”, iertandu-l pe Jung si continuand sa-si protejeze iubirea pana ce moartea i-a despartit!

Galina Turtureanu

(853)