Casatorie sau concubinaj? – Voi face deliberat abstractie de perspectiva economica, sociala sau morala asupra institutiei familiei, repere de o importanta covarsitoare in dezvoltarea si plasarea familiei in limitele stricte ale statului, cu impact semnificativ si asupra relatiilor dintre soti.

Efectul de metamorfozare psihologica pe care il are casatoria asupra formarii individului ca parte dintr-un intreg in care nasterea si intretinerea constienta a sentimentului de iubire devine firul rosu al vietii lui mi se pare mult mai important. Casatoria cred ca este taramul in care toate trasaturile noastre negative – egoism, lasitate, oportunism, narcisism – cu iminenta unor turbulente emotionale puternice, isi pot gasi vindecarea, iar Iubirea noastra va deveni un lucru de foarte mare valoare. Cand detii ceva valoros, ai grija sfanta sa il pastrezi!

Casatoria adusa la rang de arta este o virtute, iar virtutea, asa cum ne invata Seneca, daca ajungem sa credem ca este singurul nostru bine, este cea mai buna cale de a atinge fericirea. Concubinajul pare sa functioneze la fel ca si o casatorie „cu acte in regula”. La suprafata par a fi identice. Miza cea mare insa este Iubirea. In casatorie, prin dezvoltarea si intretinerea unui sentiment profund, serios si responsabil de angajament comun, Iubirea devine liantul ce uneste doua suflete ce au un scop comun: Familia. In concubinaj, simpla coabitare a doi oameni, fara perspectiva de viitor, Iubirea are picioarele scurte si subtiri. Studiile psihologice arata ca noi oamenii avem nevoie de obligatii pentru a ne cunoaste limitele. Tentatia lipsei oricaror obligatii, responsabilitati si angajamente ne fac usor pasibili de superficialitate si cinism.
In mod cert felul in care facem o alegere sau alta influenteaza direct procesul nostru cognitiv-comportamental ulterior. „ Casatorie pentru totdeauna”, „Si la bine si la rau” sau „Pana ce moartea ne va desprati” nu sunt numai vorbe frumos mestesugite, bagatele naive de neluat in seama. Sunt un angajament asumat, iar juramintele tocmai din acest motiv simplu si exista: garantie nescrisa a indeplinirii angajamentului asumat. Este relativ usor si la indemana oricui sa faca juraminte si promisiuni. Important este sa crezi in ceea ce ai jurat, iar credinta, ca un principiu, te va stimula sa lupti pentru indeplinirea juramantului tau. Eficienta angajamentelor si juramintelor asumate isi gasesc energia in puterea credintei tale!

Casatoria are o natura foarte eterogena, iar juramintele sunt acele puncte de siguranta care, printr-o forta imperceptibila a destinului, ne forteaza uneori sa luptam pentru ceea ce avem, sa nu cedam prea usor in fata vicisitudinilor atat de prezente intr-o casatorie. Altfel de ce am mai avea nevoie de juraminte?! Si in concubinaj putem jura credinta, iubire, devotament. Asertiune justificata si pe deplin valabila. Doar o mica precizare: este foarte important sa intelegem si sa separam semnificatia unui angajament marital, asa cum este casatoria legala, de bagajul semantic al unei convieturi asa cum este de fapt concubinajul.

Casatoria este in primul rand un angajament liber asumat, concubinajul este doar o alegere de a locui impreuna cu cineva. Casatoria este „pe viata”, iar concubinajul poate fi usor plasat in zona „atat timp cat ne este bine impreuna”. Bucuria oferita de taina casatoriei vine cumva tocmai din acest angajament consimtit de „ a face impreuna ceva” si care are darul miraculos de a trece mai usor peste obstacole si probleme. Bineinteles, casatoria nu este nici pe departe oaza de liniste si dragoste edenica de care ne agatam cand vorbim despre cum ne dorim o familie. Nu intotdeauna celor doi soti „le este bine impreuna”, dar simplul fapt ca ei construiesc impreuna ceva , iar aceasta munca presupune efort, dedicatie, devotament si sacrificiu, si nu doar „locuiesc impreuna”, este acea piatra de temelie solida care se numeste SENS.

Galina Turtureanu

(2904)