Concubinajul iluzia iubirii?

21 views
0

Concubinajul iluzia iubirii? – Cele mai pronuntate spaime ale noastre sunt legate de schimbare. Schimbarile sunt bune pana la un punct anume. Prea multe si frecvente schimbari nu inseamna decat un singur lucru: nu stim ce vrem de la viata. Avem nevoie de stabilitate pentru a putea mai usor sa trecem de la un nivel al vietii la altul fara a ne rataci.

Stabilitatea noastra fizica si emotionala se bazeaza in cea mai mare parte pe certitudini. Certitudinea credintei in sanctitatea casatoriei legale, sau respectul fata de casatorie, este parghia forte care face ca o casatorie sa reziste. Sentimentul stabilitatii, al protectiei si al sensului sunt filoanele prin care casatoria traseaza o linie clara de diferentiere pentru noi a lucrurilor importante de lucrurile obisnuite. Concubinajul nu face parte din acele putine, dar foarte importante lucruri din viata fiecaruia dintre noi.

In concubinaj suntem panditi de cel mai mare dusman al omului: Iluzia. Iluzia Iubirii, Iluzia increderii, Iluzia devotamentului, Iluzia certitudinii etc. Studiile (din SUA in cea mai mare parte) arata ca incepand cu anii 60’ a secolului trecut concubinajul a capatat teren tot mai vast, fiind intrepretat comod ca o alternativa de a nu fi singur, ca un preludiu inaintea casatoriei sau si mai transant, ca o alternativa a casatoriei legale. Incercarea de a justifica psihologic concubinajul pare insa mai curand, asa cum iarasi ne arata Jung, o incercare a omului modern de a simplifica ceva ce este cu adevarat si iremediabil greu asa cum este casatoria bazata pe iubire.

Nu pot fi refuzate episoade de stabilitate nici in cazul concubinajului, doar ca atunci cand stii ca poti oricand iesi dintr-o relatie ce crezi ca nu-ti mai aduce satisfactie, – care de cele mai multe ori se concentreaza in zona sexualitatii – fara prea multe probleme, „evadezi” mult mai usor decat in cazul casatoriei legale. Constiinta lipsei oricarei constrangeri influenteaza in mod direct reactiile noastre de abandon sau de angajament in fata primului obstacol aparut.

el si ea fericitiPe masura ce angajamentul marital incepe sa patrunda in constientul nostru, atitudinea si comportamentul nostru suporta mari schimbari de optica. „Tu” devii parte dintr-un proces important in care „vreau” sa transforma in „trebuie”, „tu” devii partea unui monolit numit „noi”, iar cresterea ta exterioara devine posibila in buna parte doar pornind de la cresterea ta interioara prin efortul depus pe altarul ocrotirii fericirii si sigurantei celuilalt in spatiul sacru al casatoriei.

Fortele tale spirituale, emotionale, intelectuale sunt ghidate pe fagasul crearii si mentinerii unei spatiu intim numit Familie in care doi oamenii invata sa daruiasca si sa primeasca Iubirea in care bucuria si tristetea pot fi traite si intelese in doi. Sa nu vorbim aici despre „ daca nu te mai iubesc, te parasesc!” caci este de cele mai multe ori o scuza pe cat de superficiala pe atat de falsa pentru a ne masca nedorinta sau retinerea in fata necesitatii oricarui sacrificiu. Iubirea adevarata si profunda este un sacrificiu!

Asa cum declaratiile de dragoste eterna nu sunt si nici nu pot fi garantul soliditatii unei uniuni, asa si casatoria legala nu prezinta o garantie suplimentara, o promisiune de siguranta a unui mariaj de durata. A te casatori legal cu persoana iubita este in primul rand o dovada a iubirii si increderii fata de cel ales, a credintei in propria ta iubire. „Te iubesc atat de mult, ca sunt in stare sa ma si casatoresc cu tine”.

Romanciera Elizabeth Gilberg a trait propria experinta a pendularii intre casatorie legala si concubinaj pana a ales sa se casatoreasca: „o ocazie de dezvoltare interioara cat se poate de interesanta”. Istoria a acumulat nenumarate exemple ale cuplurilor care multi ani au trait nestingheriti in concubinaj si care, la un moment dat, unii chiar spre apusul vietii, se intorc unul cu fata catre celalat, iar cel mai curajos il intreaba cuprins de emotii pe celalalt: ”Vrei sa te casatoresti cu mine?!” Oare de ce?!
Galina Turtureanu

(3435)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments
  • Maria#1

    7 ianuarie 2014

    De ce? Simplu, pentru ca cel mai frumos compliment pe care un barbat poate sa-l faca unei femei este de a-i cere sa-si uneasca destinul cu al sau, de a o cere de nevasta. Al doilea, de a-i darui un copil.
    Dorinta de siguranta, de stabilitate sunt primordiale pentru o femeie, pentru a crea, pentru a evolua.
    Frica de esec, mai ales daca unii au trecut printr-o casatorie ii determina sa aleaga concubinajul, refuzand a doua incercare. Asta nu inseamna ca nu iubesc si ei la fel de mult ca cei casatoriti. Casatoria iti ofera liniste dar si neliniste pentru ca responsabilitatile sunt mult mai mari in comparatie cu cele in cazul unui concubinaj.

    Răspunde
    • gali#2

      9 ianuarie 2014

      Nu orice casatorie se produce din dragoste. Ne casatorim de cele mai multe ori din simplul motiv ca ne indragostim fara a mai constientiza ca in spatele unei casatorii fericite este muuuuuuuuuuuuulta munca. Din aceasta cauza, parerea mea este sa fim foarte „atenti” si „seriosi” la acel „da” al nostru cand alegem casatorie. Iubirea in casatorie este iubirea pe care o dai tu. Dar nu intotdeauna , chiar daca „dai” si „primesti” si atunci, din varii motive, fiecare hotaraste sa divorteze sau sa ramana in casatorie. Problema este ca si dupa divort unii dintre noi ducem in urmatoarea relatie aceleasi probleme din prima relatie… Si da, ai dreptate, e mult de spus. Numai bine!

      Răspunde
  • anda#3

    8 ianuarie 2014

    fals … ar fi prea multe argumente de scris, asa ca ma limitez la a-mi spune parerea: fals. dupa 13 ani de mariaj pot afirma ca o relatie mai falsa ca aceea prin care am trecut, nu exista. un argument: abia dupa 5 ani de la divort am descoperit cu cine am avut ‘de-a face’. daca as fi continuat probabil ca as fi ramas la parerea ‘ca sunt fericita’. si chiar nu eram. interesant ca mi-am dat seama de asta la multi ani de la divort. deci si casatoria poate crea ‘iluzia iubirii’

    Răspunde
  • luiza#4

    9 ianuarie 2014

    Am trecut printr-un mariaj destul de lung ,zic eu,20 de ani,acum sunt intr-un concubinaj de 3 ani,nu stiu daca exista diferente,stiu doar atat,ca iubirea tine atat timp cat cei doi vor sa tina.

    Răspunde
  • camelia#5

    9 ianuarie 2014

    As zice ca, „iluzia iubirii” o poarta cel ce iubeste. Cine iubeste orbeste, casatorit sau nu, nici nu observa ca nu este iubit. Cu cat relatia e mai lunga, dragostea se poate exprima si prin alte sentimente, gesturi, fapte. Nu poti spune ca ai iubit pana ieri si astazi nu mai iubesti. Cand spui ca nu-l mai iubesti pe cel de langa tine nici nu iti mai amintesti cum, cand, cat sau unde l-ai iubit. Daca l-ai fi iubit atunci, acel sentiment nu te-ar fi parasit, ar fi crescut in intensitate pe masura ce relatia avansa. Cand pornesti intr-o relatie fara iubire, da, poti spune ca iesi din ea oricand nu ti se mai pare comod traiul in doi. Dar oare, „iluzia iubirii” o poarta cel ce a iubit orbeste, cu tot sufletul si cu daruire veghind clipa de clipa, cu speranta ca dragostea lui il va putea tine alaturi pe cel drag sau cel ce a stat intr-o relatie fara sa iubesca si acum se desprinde fara remuscari ?

    Răspunde
  • Nonna#6

    7 februarie 2014

    Mare noroc pe lume ca iluzia asta nuuuuuu ….exista si cand esti casatorit!

    Răspunde
  • Silvia#7

    14 februarie 2014

    Iluzia iubirii o traiesti in cadrul unei casatorii, in afara ei, in orice alt cadru in care iubirea insasi ca sentiment sincer, respectul, devotamentul sunt inexistente. La inceputul mariajului incheiat acum 5 ani imi imaginam la fel si credeam ca siguranta aceasta a casatoriei ma poate tine la distanta de toate neplacerile unei alte relatii neinstitutionalizate. Nimic mai fals, caci iubirea, asa cum o vedeam eu exista doar de o parte iar acoperisul frumos sub care se derula relatia s-a prabusit intr-o zi facandu-ma sa vad cerul care nu arata deloc prea bine.
    Am incheiat atunci mariajul, dupa 8 ani.
    De doi ani si mai bine traiesc in concubinaj, asa cum il definesc manualele de drept. Dar simt cu adevarat ca asta este de fapt casnicia pe care o cautam, familia pe care atat de mult mi-as dorit sa o construiesc. Linistea, stabilitatea, siguranta, respectul, devotamentul si mai presus de toate iubirea le simt extrem de profunde, de puternice, de prezente. Implicarea o vad cu adevarat de ambele parti iar fiecare zi petrecuta in aceasta relatie de concubinaj este o extrema bucuria, in cadrul unui camin in care caldura domina, unitatea gandirii, a trairii, a planurilor si eforturilor comune.
    Iluzia nu este traita decat de intre acei oameni pe care doar actul ii uneste, cele doua inele si certificatul de la primarie.
    Pentru noi ceilalti, care ne aflam in casatorii ca si institutii, ca traim in concubinaje sau comuniuni consensuale, nu exista decat certitudinea atat de incantatoare a iubirii si tot ce aduce cu sine.

    Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *