Cubul Rubik, puzzle maghiar.Foarte mulţi au fost cei care au prezis că multicolorul cub va avea o existenţe efemeră. La 40 de ani de la apariţia sa, cubul Rubik încă este la modă şi se vinde. Anual, jucăria se vinde în sute de mii de exemplare, stârneşte pasiuni, concursuri, campionate mondiale şi tentative de record.

Profesor de design interior şi arhitectură în Budapesta, Ernő Rubik a gândit, în primăvara anului 1974, primul prototip al faimosului său cub. Iniţial, invenţia a primit denumirea „Büvös Kocka”, ceea ce însemna „Cubul Magic”. Pasionat de geometrie şi de formele tridimensionale, Ernő Rubik a bricolat un cub cu ajutorul lemnului, a cartonului şi a plasticului. Acest puzzle era compus din şase faţete articulate şi ornate cu mici pătrate roşii, galbene, albastre, verzi, portocalii şi albe. Ce urmărea de fapt? Reunirea micilor pătrăţele de aceeaşi culoare pe o singură faţă a cubului, cât mai rapid posibil, cu ajutorul mişcărilor în jurul axelor de rotaţie centrale. A fost nevoie de ceva mai mult de o lună pentru ca Rubik să-şi reconstituie cubul. În 1977, creaţia cu şase feţe a trecut prin mâinile studenţilor săi, iar aceştia se dovedesc teribil de interesaţi de jucăria multicoloră. În calitate de profesor, Ernő Rubik a căutat să le dezvolte percepţia spaţiului şi reflecţia asupra mecanismului intern. Misiune îndeplinită, pentru că studenţii nu mai erau atraşi de cursuri, pentru că noua lor obsesie era cubul!

Născut în spaţiu închis
În acea vreme, „Cortina de Fier” separa statele aflate sub influenţa Uniunii Sovietice de ţările capitaliste din vestul Europei. Erau anii „Războiului Rece”. Nici o publicitate a produselor fabricate în Ungaria nu era permisă în afara graniţelor statului est-european. În prima fază, Cubul Rubik a apărut în vitrinele magazinelor de jucării din Budapesta. Într-un interval de doi ani, clasica reclamă „word of mouth” a dus la creşterea vânzărilor, iar Ernő Rubik a decis să-şi caute parteneri pentru fabricarea cubului magic la scară industrială. Într-unul din voiajele sale în Ungaria, Tibor Lacsi – un doctor maghiar rezident în Viena – a descoperit Cubul Rubik şi a decis să-l prezinte la Salonul de Jucării de la Nürnberg, care a avut loc în februarie 1979. Acolo, Lacsi l-a cunoscut pe Tom Kremer, inventator maghiar stabilit la Londra. Cei doi s-au asociat cu Ernő Rubik, iar Kremer a început şi tratativele pentru organizarea unui mare turneu internaţional.
Rezultatul a fost un eşec, pentru că produsul a fost considerat prea dificil pentru a fi fabricat şi era rezervat unei elite intelectuale. A trebuit să vină septembrie 1979 pentru ca Tom Kremer să convingă societatea americană Ideal Toys să accepte producţia Cubului Rubik la scară largă. Peste un milion de bucăţi au fost comandate şi exportate din Ungaria spre Londra, New York şi Paris. Era mai 1980.

Începe nebunia Cubului Rubik
Aşa cum Pacman era imaginea reprezentativă a jocurilor video, Cubul Rubik a devenit starul puzzle-urilor din anii ’80. Acest puzzle tridimensional a atras o întreagă generaţie, care împărtăşea aceeaşi obsesie: să găsească soluţia celor 43.252.003.274.856.000 de combinaţii posibile. Pe fondul unei cereri tot mai mari, numărul centrelor de producţie a crescut şi el: Hong Kong, Taiwan, Brazilia şi Costa Rica. În decurs de cinci ani, aproape 300 de milioane de cuburi au fost vândute în lumea întreagă, dintre care o treime erau contrafăcute.
După ce a primit numeroase recompense în Ungaria, Cubul Rubik şi inventatorul său au câştigat toate marile premii pentru jucării în Franţa, Germania, Marea Britanie şi SUA. Statutul său de obiect de cult a fost recunoscut de MOMA (Muzeul de Artă Modernă) din New York. 1982 avea să fie anul consacrării, pentru că invenţia profesorului maghiar a fost menţionată în celebrul Oxford English Dictionnary.
Cartea „You Can Do The Cube”, în care era publicată o soluţie detaliată de rezolvare a jocului, s-a vândut la nivel mondial, în 1981, în peste 1,5 milioane de exemplare. De-a lungul timpului, Cubul Rubic clasic (3x3x3) a derivat în Cubul de buzunar (2x2x2) şi în Cubul Profesorului (5x5x5).

A doua viaţă a cubului
După o scădere a producţiei în cursul anilor ’90, Cubul Rubik a revenit în forţă pe piaţa jucăriilor şi a angrenajelor cu arcuri. La începutul secolului XXI, vânzările au ajuns să depăşească 10 milioane de cuburi – doar în SUA se vindea 70% din producţie. Urmau ţările europene, unde erau ceva mai mult de un milion de cumpărători, în timp ce japonezii achiziţionau aproximativ 900.000 de cuburi. Nu intra în discuţie varianta electronică a jocului, Rubik’s Revolution, care în 2007, anul de lansare, fusese vândută în 2,5 milioane de licenţe. Iar 2008 a adus lansarea cubului electronic şi în Europa.
La baza acestei renaşteri a Cubului Rubik au stat valul de nostalgie, difuzarea soluţiilor electronice sau pe internet şi organizarea competiţiilor. Primul campionat mondial al Cubului Rubik a început la 5 iunie 1982, la Budapesta. De atunci, fanii jocului – denumiţi Speedcubes – s-au adunat în număr din ce în ce mai mare pentru a reuşi un nou record de viteză. Rezolvarea cubului cu o singură mână, cu picioarele sau cu ochii închişi sunt variante care nu i-au speriat pe competitori. Cândva campion mondial al Cubului Rubik, Jean Pons spunea: „Ceea ce-mi place la acest joc este transcendenţa. Constant, trebuie să găseşti combinaţii diferite pentru a câştiga câteva secunde. Mereu mi-au plăcut provocările. Fiecare îşi adoptă propria tactică. Majoritatea merg pe metoda utilizată de Jessica Fridrich, alţii pe cea a lui Lars Petrus. Şi mai este cea a debutanţilor: strat cu strat”.
Cei mai curajoşi pot să caute soluţia la întâmplare, dar este nevoie de multă răbdare. Fără o metodă, se spune că ai nevoie de 1.200 de ani pentru a rezolva ecuaţia. Un alt sfat: nu demontaţi Cubul Rubik. Dacă jocul este refăcut la întâmplare, sunt 11 şanse din 12 ca să nu-l mai poţi rezolva. Chiar şi acum, după 40 de ani de existenţă, Cubul Rubik continuă să fascineze. Şi să fie cea mai bine vândută jucărie din întreaga istorie a omenirii.

Anne Hartung

(539)