Vraja si puterea diferentelor sau Cum e sa fii Femeie

16 views
0

„O femeie care stie cine este ea,
e fascinanta la nesfarsit, iar un
barbat care stie cine este el,
stie acest lucru despre femei.”-Marianne Williamson-

Scriitura de mai jos este doar o incropeala personala de intrebari, nedumeriri, ganduri, pareri ,trairi si sperante personale la care caut raspuns si cale de urmat in drumul devenirii mele ca Femeie, adulta emotional pe care, indraznesc sa spun, am pornit acum ceva timp in urma.

Vine un timp cand toti ajungem la rascruce de drumuri, suntem pusi in fata dilemei de a alege iar necesitatea de a merge inainte este un imperativ.
Avem totul in noi: dragoste, ura, fericire, iertare, tristete, bunatate, deceptii. Nu suntem perfecti, nici macar nu trebuie sa fim. Am fi prea plictisitori pentru noi si pentru ceilalti din jurul nostru. In schimb, sa nu uitam, suntem UNICI. Tine doar de noi sa descoperim comoara din noi, sa o scoatem la lumina si sa o daruim altora. Acesta este crezul meu, dogma mea.
Prima mea intrebare vine din incercarea intelegerii si acceptarii mele ca Femeie. Asa a vrut Creatia sa fiu, Femeie, dar parca a uitat sa-mi spuna si ce inseamna acest lucru. Chiar asa :Ce inseamna sa fii Femeie? Banal? Intrebare fara sperante? Nimeni nu poate sa inteleaga ce este Femeia? Suna fatal, dar nu ilogic intrebarea mea de baza.  Posibil sa dau gres atunci cand incerc gasirea deznodamantului, pornind de la o intrebare (alta intrebare!) premergatoare:

Ce inseamna sa fii Barbat si care sunt diferentele dintre Barbat si Femeie? Greselile fac parte integranta din viata noastra. Nu e nimic grav in a gresi. Trebuie doar sa avem curajul de a gresi, punandu-ne intrebari si incercand schimbari.
Mai intai a fost creat Barbatul. Transcedentalul nu tine de capacitatea umana de a intelege divinul asa ca sa nu ne intrebam:”De ce?”. Este adevarat, omul a fost creat doar in ziua a 6-a dupa ce Dumnezeu a creat Cerul, Pamantul si toate celelalte necesare vietii. Era omul mai putin important pentru Dumnezeu, incat crearea lui a fost lasata in ultima zi de lucru, inainte de ziua a 7-a, cand Dumnezeu s-a odihnit? Candva am fost necajita, in nestiinta mea, de aceasta stare de lucruri. Mai tarziu, insa, am inteles : Dumnezeu nu putea sa-l aduca pe om intr-o casa goala, pustie ci doar in una primitoare, calda, frumoasa, cu de toate. De ce? Fiindca Il iubea! Mai este adevarat ca primul om era … asexuat. Nu existau in Eden diferente sexuale. Doar mult mai tarziu Dumnezeu si-a zis:”Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor pe potriva lui”(Facerea 2 – 19).

Uite asa, in modul cel mai simplist posibil, a aparut Femeia. Femeia si Barbatul aveau in comun doar oasele si carnea (Facerea 2 -24). Pentru a fi de ajutor Femeia a fost inzestrata cu alte calitati decat cele a Barbatului. Diferentele anatomice sunt primele care deschid lista. Dar acestea nu sunt atat de importante in felul nostru de a fi. Diferentele psihologice si emotionale sunt cele care ne confera singularitatea esentiala. Suntem diferiti! Pare truism la prima vedere si obositor de la atata uzitare, dar cat de bine putem sa vedem aceste diferente, sa le intelegem si sa le acceptam ?
Cartile de specialitae (psihologie, neurologie, psihiatrie etc), literatura, arta in general, filosofia vin in sustinerea unui integ spectru al diferentelor existente intre Barbat si Femeie. Intuitie,finete, intelegere,blandete, intelepciune, caldura, tandrete par a fi apanajul naturii feminine. Barbatului ,in schimb, prin firea lucrurilor si naturii sale   ….” ii place sa vaneze” (M. Williamson), iar un vanator bun are nevoie de curaj, cerebralitate, hotarare si, de ce nu, de putere fizica. Sa nu fim totusi radicali, triind lucrurile in „alb” si „negru”. Viata e plina de culoare asa cum firea umana e un nesecat izvor de emotii, stari, ganduri, porniri etc. Atat Femeia, cat si Barbatul sunt purtatori si de energii feminine, dar si de cele masculine. Va mai amintiti de asexualitatea omului din Eden? La nivel inconstient partea masculina si partea feminina din noi coexista. Si lucrurile trebuie lasate asa cum sunt in acest caz.
Constientizam cu toate fibrele sufletului nostru existenta si acribia diferentelor dintre noi -Barbat, Femeie – si totusi insistam sa fim suparati pe ele. „Mai bine ma facea mama baiat!”. Va este cunoscut acest „regret existential” al multora dinte femei? „Voi femeile sunteti cu capul in nori!” un repros venit din partea barbatilor, urmat ,bineinteles de … „e mai usor sa fii femeie!”. Gresit! Si unii si altii ne imbatam cu imaginatia unui „daca…”, insistam sa fim prizonierii unui regret nefondat si uitam cu desavarsire de comoara cu care am fost inzestrati fiecare prin gratie divina. Suntem unici! Nu uitati acest lucru! Sa ne oprim din goana zilei (cine a inventat cuvantul „goana”? Ar trebui „sanctionat”!) si sa facem un efort de recunoastere a greselii pe care o facem zilnic, aproape cu totii:ne transformam benevol VIRTUTILE in SLABICIUNI. Ce poate fi rau in a fi iubitoare, tandra, intelegatoare, iertatoare? Barbatii au nevoie de asa ceva. Si noi, la fel. Cine zice „Nu”, minte. De ce tratam diferentele psihologice si emotionale ca pe o corvoada si nu ca pe un dar? De ce le constientizam si acceptam doar pentru a reprosa Barbatului  lipsa de intelegere, iubire, comportament frust si cate si mai cate. „Toti barbatii sunt la fel”? este fraza rezumativa a tuturor reprosurilor si o luam ca pe o fatalitate.

Femeia s-a instalat comod in rolul de „victima”, iar Barbatul are la indemana mecanismul de aparare imbatabil:”Cine sa va inteleaga pe voi, femeile?”  Si tot asa, fiecare, Barbat, Femeie, insista in „adevarul” lui deoarece, cred eu, au prea putin curaj sa se uite in oglinda si sa se intrebe:”Cat de bine inteleg sa fiu Femeie?”, „Cat de bine inteleg sa fiu Barbat?”, „Ce pot face cu ceea ce mi-a dat Creatia?” De ce nu ne bucuram de ceea ce avem deja fara a regreta calitati straine firii feminine? De ce ratam extraordinara sansa de a descoperi feminitatea din noi si a o darui lumiii din jurul nostru? Mai tineti minte ca Dumnezeu a creat Femeia pentru a fi ajutorul potrivit pentru Barbat? Ei bine, eu cred ca Dumnezeu a adus Femeia langa Barbat pentru a-l ajuta pe acesta sa descopere barbatul din el.
Raspunsul pe care il am la indemana ,pentru mine, este:Noi nu ne cunoastem indeajuns de bine pe noi insine. Am pierdut pe undeva intelegerea si acceptarea propriei naturi. Nu mai stim ce inseamna sa fii femeie (darul procrearii e altceva), iar aceasta nestiinta ne sperie si ne face vulnerabile la orice. Nu reusim sa intelegem ca vulnerabilitatea noastra vine nu din „feminismul” nostru, ci din necunoastrea de sine. Virtuti transformate in slabiciuni, fortarea de modele si tipare cognitive si comportamentale voit mascilinizate pe modele perfecte, asa cum am fost noi femeile create, nu au alta consecinta decat frustrarea, regretul si reprosuri. Diagnosticul acestei „boli” ar fi „Imaturitatea emotionala”? Ma mai gandesc!
Prietena mea cea mai buna, psiholog, mi-a spus intr-o zi un lucru ciudat si pe care eu nu-i dadeam nici o importanta:”Pacientele mele vor sa fie mai feminine, sa poarte rochii ,fuste si bijuterii. Problema e ca ele nu stiu cum sa-si aleaga o rochie!”. Banal? Trist si dureros in profunzimea esentei lui acest lucru.
Se zice ca atunci cand Diavolul ,in haina de sarpe, a vrut sa-i arate lui Dumnezeu ca omul este slab , a ispitit-o pe Eva sa muste din fructul oprit/interzis al pomului cunoasterii. Si aceasta nu din cauza ca Eva ar fi fost mai slaba de inger decat Adam, sau mai naiva, mai curioasa. Nu. Eva avea doar o imaginatie mai bogata decat Adam. Se zice ca imaginatia ar fi o slabiciune. Eu zic sa o transformam in virtute si sa ne asezam fiecare dintre noi in fata oglinzii si sa ne imaginam cum am fi noi femeile daca am dori sa fim femei.

Apoi sa invatam sa fim!

Cred ca Barbatul ar fi profund recunoscator Femeii pentru darul acesta.

Galina Turtureanu

(844)

About author

Galina Turtureanu

"Inainte de orice trebuie sa ramanem OAMENI!"

Your email address will not be published. Required fields are marked *