Il laud rar? Il critic des? Ii tin lungi predici despre cum ar trebui sa se comporte? Copilul primeste laude specifice chiar si pentru mici reusite? Primeste sugestii utile si sprijin pentru pasul urmator?

Sunt cateva intrebari la care orice parinte se gandeste adesea. Raspunsurile nu sunt de tipul “lauda e buna, critica e rea”. O critica poate fi constructiva, daca se refera la un fapt anume, este proportionala cu eroarea si daca persoana care critica ofera incurajare si ajutor eficace; simetric, o lauda poate fi mai degraba daunatoare daca este nespecifica si neadecvata (“bravo, eşti foarte talentat”).

Aplicand un principiu cunoscut in educatie – acela de a nu amesteca lauda si critica, pedeapsa si recompense -, ma voi limita astazi la un decalog al laudei.

Iata zece atribute ale laudei constructive:
• Frecventa laudelor mai mare decat cea a criticilor. Unele studii au gasit chiar un raport optim intre laude si critici – 3 la 1. Asadar, multe laude mici si la obiect (“îmi place cum ai desenat căsuţa”), si critici mai putine, pentru lucrurile care chiar conteaza.

• Onestitatea laudei. Gasiti punctele tari ale copilului si laudati-l pentru tot ce realizeaza prin exprimarea si exersarea acestor abilitati; nu aruncati laudele la intamplare si nu confundati lauda cu incurajarea

• Ancorarea in prezent. Nu in viitor – “nu e mare lucru să desenezi o casă, o să zic bravo când vei şti să desenezi ca lumea şi floricelele”-, nu in trecut “stii ca te-am laudat cand ai luat 10”; singurul timp potrivit pentru lauda e prezentul.

• Regularitatea. Laudele trebuie sa depinda in principal de ceea ce face copilul, nu de cum se simte parintele – de exemplu, il laud foarte entuziast in momentele in care sunt bine dispus si “uit” sa il laud, pentru exact acelasi lucru, atunci cand am avut o zi proasta.

• Trasabilitatea. Copilul trebuie sa stie ce a facut pentru a obtine lauda – “mi-a placut ca ai incercat mai multe variante si ca ai stiut unde sa ceri ajutor”. O lauda globala – “esti foarte bun!” – nu e eficienta (iar daca o voi alterna cu critici globale, efectul final e nociv)

• Echilibru intre exprimarea verbala si cea gestuala. Nu uita ca lauda este in primul rand un mod rational de a forma motivatie si emotii pozitive in copil, nu un mod de exprimare dezlantuita a parintelui (“Vezi ce mult ai progresat?”, NU “M-ai facut fericit!”)

• Bonificarea. Cuplati din cand in cand (dar cumva previzibil) laudele cu mici recompense sau cu “puncte” ce pot fi colectionate in vederea unei recompense.

• Indelebilitatea. O lauda nu trebuie “stearsa” sau “retrasa” – de exemplu, “acum imi pare rau ca te-am laudat, credeam ca ti-a venit mintea la cap”

• Neamestecarea cu critica. Formule ca “Vezi ca poti?” sau “E foarte bine ce ai facut azi, dar ai grija sa nu mai faci ce ai facut ieri” contin un amestec toxic de critica si lauda.

• Empatia. Lauda isi atinge tinta doar daca inteleg cum se vede lumea de la inaltimea lui. Ca sa gasesti laudele care sa-l ajute sa creasca bine, identifica punctele tari ale copilului tau si arata-i-le si lui.
FOARTE BINE. Acesta ar fi acronimul pentru laudele bine tintite.

Dan Ghenea psihiatru

(599)