Reduceţi ruminaţiile! Acceptă realitatea şi constuieşte mai departe!
„Nu-mi pot scoate din minte ce mi s-a întâmplat … De ce tocmai mie? Nu este drept! Trebuie să înţeleg care este sensul pentru care mi s-a întâmplat acest lucru… Viaţa trebuie să fie corectă.”
„Trist, dar înţelept!”

Aşa cum am mai spus, ruminaţiile reprezintă unul dintre principalale mecanisme ale depresiei. Ce face mintea care ruminează? Analizează la neasfârşit ce s-a întâmplat în trecut. De ce face acest lucru? Pentru că îi dă un sentiment de înţelegere şi în acest mod se reduce disconfortul imediat.

Să luăm o situaţie concretă: o femeie, Maria, a fost părăsită de soţul ei. Ce încearcă mintea Mariei să facă? Să încerce să înţeleagă DE CE? i s-a întâmplat acest lucru? Ce ar fi trebuit să facă diferit? Să spună diferit pentru a preveni ce s-a întâmplat. Şi mintea ei repetă şi repetă evenimente trecute şi le reanalizează. Când mintea ruminează, toată atenţia este centrată pe ce trăieşte persoana, pe gândurile, senzaţiile, trăirile, disconfortul fizic şi asupra evenimentelor viitoare. Prezentul nu are sens pentru că NU este perceput sau este perceput cu o atenţie extrem de limitată. Maria spune: „Sunt o mamă care îşi creşte singură copilul! De ce mi se întâmpla mie asta? Cum mă voi descurca eu cu viaţa mea? Mă simt tristă, singură, neajutărată şi foarte obosită..” Şi plângerile pot continua…am o viaţă mizerabilă, un loc de muncă unde mă plictisesc, nu am prieteni, nimeni nu mă curtează, stau prost cu banii.. .noaptea stau trează ore întregi si mă gândesc cum am ajuns eu în situaţia asta…fără speranţă şi dimineaţa mă trezesc obosită şi cu greu mă ridic din pat …trebuie să duc copilul la şcoală şi apoi merg la muncă…sunt ca un robot…mintea mea este permanent trează! ”

Ruminaţiile încearcă să găsească un sens al trecutului
Ruminaţiile se centrează pe gânduri negative şi pe găsirea unor răspunsuri la întrebări care NU au un răspuns. Cum ar fi întrebarea Mariei? De ce mi se întâmplă mie asta? Care este sensul acestei întrebări fără răspuns? Viaţa înseamnă să trăieşti experienţe, din cele mai neaşteptate. Fără ca toate să fie în controlul nostru. A căuta un răspuns înseamnă o pedeapsă continuă şi o pierdere continuă. Se întâmplă să pierzi relaţii semnificative, loc de muncă, bunuri. Nu poţi evita pierderea sau suferinţa. Poţi însă alege să trăieşti alte experienţe. A te gândi la răspunsuri pe care nu le poţi avea înseamnă a te simţi neajutorat/ă, fără speranţă pentru prezent şi viitor pentru că te simţi trist/ă. Ruminaţiile menţin neajutorarea şi nu încurajează rezolvarea de probleme.

Ruminaţiile ne îndepărtează de recompensele prezente
Când mintea este centrată pe ruminaţii, atenţia pentru ce facem în prezent este redusă semnificativ şi în consecinţă, recompensele acţiunilor prezente sunt omise. Şi asta menţine starea de tristeţe şi deprimare. Este ca o confirmare a faptului că avem o justificare perfectă pentru starea de tristeţe în care ne aflăm. Să luăm situaţia în care o femeie de 36 de ani, singură, se simte deprimată pentru că este singură. Şi îşi repetă la nesfârşit acest lucru: „sunt singură la 36 de ani, fără soţ şi fără copii”..Ce consecinţe are acest gând? Catre ce va fi atenţia acestei perspoane centrată? Ce semnificatie va da ea vieţii ei prezente? Dacă TOTUL se raportează la „ sunt femeie de 36 de ani, singură, fără soţ şi familie”?

Reducerea ruminaţiilor începe cu acceptarea realităţii
Aşa cum spuneam, sunt evenimente în viaţa noastră care sunt înafara controlului nostru total. Este o diferenţă între dorinţele noastre şi realitatea de zi cu zi. Acceptarea realităţii se datorează şi faptului că nu tolerăm ambivalenţa. Vream ca lucrurile să fie ori-ori. Fără schimbări. Acceptăm cu dificultate că şi noi avem stări emoţionale diferite faţă de acceaşi persoană, sunt momente în care simţim bucurie, în altele furie sau tristeţe sau exaltare. Aşa cum cel de lângă noi are stări emoţionale diferite faţă de noi. Însă a făcut o alegere. Care a implicat în cazul Mariei separarea de ea. Neacceptarea acestei realităţi şi analizarea trecutului pentru a „înţelege” ce s-a întâmplat o face pe Maria să aibă mai puţine resurse de atenţie, timp pentru nevoile ei, ale copilului ei, ale prietenilor.

Limitează timpul de „analiză”, când permiţi minţii tale să rumineze
Stabileşte un singur moment din zi şi un timp limitat (de ex. 10 min) pentru a „te gândi la problemele tale”. Asta ca să îi permiţi minţii tale să perceapă şi prezentul. Şi notează gândurile pe pe carneţel. O să constaţi că gândurile se repetă şi că mintea ta face acelaşi lucru. Fără un rezultat. Fără un răspuns care să „elimine” suferinţa.

Observă şi conştietizează ceea ce trăieşti în loc de ruminaţii
Alternativa la ruminaţii este a începe să trăieşti experienţele prezente. Şi să îţi planifici activităţi plăcute, cu sens pentru tine care în timp te vor ajuta să îţi eliberezi mintea de ruminaţii. Acceptă şi faptul că avem momente când avem gânduri negative. Ele vin şi pleacă. Sunt DOAR nişte gânduri. Ele nu ne definesc. Ele nu sunt identitatea noastră. Sunt gânduri pe care le avem atunci când ne simţim trişti.

psiholog clinician Domnica Petrovai

(881)