Ralix the others. Discover Yourself
Lumea se învarte cu mine si pijamaua imi miroase a fructe de mare. Nu asa tentant cum sună.Imi trec prin cap o grămada de lucruri. Belgienii aia care-au venit cu 3 căței – oare au cale diferite la Jet Air, mi s-a pișat vreunul pe bagaj? Miroseau a cocolino hainele mele, sunt sigură. Dar hei, ce conteaza, sunt in Maroc. Si explodez de nervi!!!
Ne întalnim a treia oara si esti altfel, te-ai schimbat si tu la fel ca toata „lumea araba“. Poate m-am schimbat si eu.
Oamenii sunt mai saraci, mai agasanti, mai paranoici. Poate e de vina astenia primaverii arabe. Ieri cand am ajuns, m-am hilizit ca păunița pe lângă avion dand din blitz ca prea frumos era cerul și-am cam ajuns ultima la verificare. Să mă stampileze cum că intru în Regat. Ceasul inapoi cu 2 ore. 35 de minute la coada. Completat un formular.
Apoi la ghiseu in timp ce mestecam un biscuite sa-mi completez carbohidratii, imi spune barbarul hârâind spre mine, sa completez alt formular. Cum adica „jurnalista“ la profesie?
Eu de bun simt, am zis că dă bine, e o specializare si-aia, ce sa scriu, antreprenor, sa creada ca lucrez la pompe funebre? Nu m-a lasat nici de-al dracu „nu e bine jurnalistă, ce, vrei sa scrii aici despre Maroc, ești acreditata, scrie altceva aici pe formular“.
I-am dat biscuitele lu unu mic de langa mine ca sa tacă. Urla prichindelu, barbaru nu mă lăsa să trec ”că jurnalistă“, eu eram dezhidratata, înfometata, obosita si-mi statea capu unde-mi stăteau fesele tosănite 4 ore. 4 ore că ne-a batut vantu din spate si aeru conditionat in cap.
De urlat tot n-am scăpat. C-a terminat Ahmed mic biscuitele cu cereale si-a mai vrut si eu nu mai aveam. El- sa vina dupa mine, da n-avea voie sa treaca de ghiseu. Ai lui urlau la el in limba lor. Un politist urla spre noi toti sa ne reluam locurile, spre a fi puricati.
Ce aveti cu jurnalistii? l-am intrebat dupa ce a trantit stampila in pasaport. Bine ca n-am scris „blogger“ la ocupatie – credeau ca-s din ceva secta.
M-am gandit io. Avem in Romania cativa care nu-s bien nici cu capu, nici cu scrisu dar in virtutea democratiei care-i crăpată la mijloc din cauza de politichie, n-ar recunoaste-o nici arsi pe rug.
Cand ajungi in Maroc porneste de la premisa ca toti te mint. Si nu mai analiza ce perspectiva neîmbucuratoare i-a transformat in fratii lu Pinnochio că oricum nu conteaza. E cam sărăcie lucie și aici se trăieste din turism. Și din droguri. Și aka prostitutie. Dar nu se vede, vă promit. Se știe.
Drumul de la aeroport pana în orasul Agadir te costa 200 de dirhami, cam 20 de euro. In oras te dai cu taxiul pentru un euro dintr-o parte în alta. Dar in aeroport, ei putinii care au dat banul unde trebuie, stiu ca n-ai de ales. Te ghicesc imediat ca esti pe cont propriu si că n-ai venit in vacanta cu neckermanu, stiu ca nu te-asteapta tramvaiu dupa colt si nici caravana nu este. Asa ca-ti cer si 250 de dirhami, că „ai bagaj“.
Iti recomand Residence Intouriste Aparthotel. Pentru ca- daca îl vanezi din timp si compari ofertele, te alegi cu-n apartament frumos începand cu 23 euro/noapte. Daca lasi 20 de euro la receptie (merge si cu 10) te alegi cu unul foarte elegant, arabic style, bucatarie cu de toate, doua camere, holuri mari, baie frumoasa. Am impresia ca-n curand o sa ma întorc aici, asa ca strig tare daca vad o goangă.
Dar pana acum n-am vazut decat cativa tinerei care se drogau in pustietatea de pe langa „resedinta“. Nu e nimic in jur, nu vezi decat ca se construieste, că s-ar construi dar …nimeni nu lucreaza.
Cu exceptia orelor în care vrei sa-ti faci siesta. Ei, atunci, deasupra ta si în blocul de vis a vis se taie paduri intregi, cu drujba.
In rest e minunat. 10 minute walk până la Atlantic. Plaja care ti se pare nesfarsita. Promenada. Nu-mi amintesc toate plajele dar nisipul din Agadir nu l-am uitat niciodată. Nici valurile. Le ador.
5 minute cu taxiul pana in oras. In apropiere poti sa iesi sa-ti cumperi ceva de un minimarket, intitulat intotdeauna Hiper sau Super, sa-ti gatesti, să economisesti.
Si marocanii o fac nonsalant, mie mi se mută ficatu cu-n etaj mai sus cand trantesc o gogonata de dragu umanitatii.
Unul iti spune că soukul e in partea aia a orasului, unde-i statia de taxi, unde-i reprezentanta nissan, unde apune soarele. Da el vrea de fapt sa vada ce faci tu, de unde esti , incotro te duci si nici n-a priceput bine ce vrei, asa ca nici mincinos nu-l poti numi de fapt.
Teoetic ai wi/fi peste tot, practic tragi greu până ai un semnal pe care poți incărca și o poză. Îți iei stick, cel mai sigur.
In souk (piata). Cand ajungi prima data intr-un souk ti se rotesc ochii in cap ca la calusari cand e 
campanie electorala si-au fost platiti gros. Eu ma învart dupa vesminte traditionale mai ieftine, sa-mi completez colectia si sa-mi cumpăr ceva ce m-ar face sa devin o araboaica autentica timp de 3 saptamani. C-asa, numai cu kajalul intins de la coada ochiului pana la urechi, nu-mi merge. Insotitorul meu caută curmale. Eu sunt pe cale sa strang de gat o marocană batrâioara care mi-a luat sandaua din mână. Restrangem repede grupurile si ajungem la fructe. Da, trecem printre ouă. Mii de oua de parca acolo s-au nascut toate gainile pamantului.
Insotitorul se-opreste sa cumpere oua.
„Trebuie sa mananci la micul dejun, proteine, uite 15 centi, 5 oua proaspete“
Langa mine o femeie acoperita cerseste. Un om fara picioare, cerseste. Eu car 3 plase cu prostii si miroase a cadavru. A, stau pe o pisica moarta. Destul Maroc pe azi.
„Sunt proaspete“ jura de 4 ori vanzătorul.
„Auzi….sunt mii de ouă, strig eu. 40 de grade au fost alaltaieri p-aici. Daca nu ti le impacheteaza pe-ale lui nu cumpăra ouăăăăăă“
Prea tarziu. Cu tot cu paie, gaina ne mai lipsea, vine dânsul cu proteina, cu salmonelele si cu niste oua cat nucile de cocos. Da, de alea din plasă vorbesc.
Aurită sau găurita am avut gura, că la prima încercare s-a împuțit minunatia de apartament.
Da, sunt nervoasa. Da, mai vorbim.
LE: acesta nu este un „îndreptar“ despre Maroc ci un jurnalul personal care va aparea pe hapi.ro si pe ralix.ro. Aici gasiti ce simt, ce vad, ce traiesc si ce pot sa va expun. Nu va limitati la nicio poveste de pe forumuri. Nimic nu e ceea ce pare în tarile arabe. Pana la urma, nici in Europa nu este.
Hapi.Riverwoman
(1097)
Hapi.Riverwoman O călătoare. Antreprenor. Pasionata de viata. Autentică. Alunecoasa dar simplă. Genul pe care o poate placea orice om si o poate urî in aceeasi masura- pentru c-ar putea regasi in mine tot ce nu-i place sa vada la el insusi. Diploma mi-e intr-un sertar. In care poze am iesit cel mai bine? In cele pe care mi le-a facut Viata si nu le-a developat niciodata.
