Depresia sezoniera

4 views
0

Brumă pe gânduri: depresia sezonieră

Anul asta s-a intamplat ca 1 noiembrie sa fie prima zi cu adevarat rece in Bucuresti. M-am trezit cu ganduri greoaie, ca niste vrabii carora le e frig, dar parca nu se hotarasc sa-si scuture aripile de bruma. Bruma nu se vedea afara, dar decorul era perfect pregatit pentru a o primi pe nasa lunii a noua.

In tinuturile cu patru anotimpuri, luna Brumar e cea in care lumina zilei a scazut deja cu o septime fata de optimul din septembrie (optim pe care Mediterana il ofera tot timpul anului). E ca si cum ni s-ar lua o zi din saptamana si ni s-ar da in loc o noapte. Toti reactionam la acest schimb dezavantajos prin variatii de dispozitie. E ca si cum in fiecare an nu ne-am astepta sa ni se ia zilele insorite care pareau fara sfarsit.

Dar exista si persoane la care aceasta reactie de pierdere se transforma, in fiecare an sau aproape in fiecare an, in ceva mult mai persistent decat o trecatoare bruma pe ganduri si emotii la inceput de noiembrie.

“Ma simt de parc-as fi intr-o-ncapere/cu ziduri care nu se vad./ Dar e atat de bezna-n incapere,/ Ca eu nu pot sa vad prin ziduri” (Peter Stone – Vedea-voi vreodata lumina zilei iar?)

E o poezie. Scrisa de o persoana care a trecut printr-o depresie severa. Care se mai numeste si melancolie, literal „umoare neagra”. Melancolia e un cuvant care a fost folosit si ca expresie poetica a unei tristeti profunde si ca termen medical pentru depresii severe (primul care o face este Hipocrate). Dar nu orice tristete profunda este depresie (cum, pe de alta parte, exista asa-numitele „depresii fara tristete”)

Iata o ilustrare a deosebirii de ton intre depresie si tristete la doi poeti români:

Lasa-mi, toamna, iarba, lasa-mi/ Fructele si lasa/ Ursii neadormiti, berzele neduse, /Ora luminoasa.//Lasa-mi, toamna, ziua, nu mai/ Plânge-n soare fum./ Însereaza-ma pe mine,/ Ma-nserez oricum. (Ana Blandiana – Cântec)

Asta ar fi tristetea. Jelesc pierderea, apoi o asum („ma-nserez oricum”). Tristetea este universala si are rolul de a trimite un cerere de ajutor. Se intampla in zilele noastre doua procese care fac din tristete o specie pe cale de disparitie: cei aflati in impas nu stiu sa ceara ajutor pentru ca au fost invatati ca asta e o dovada de slabiciune, iar societatea respecta din ce in ce mai putin conventia de a sari in ajutorul sau macar de a nu-l lovi pe cel aflat in impas.

Pe masura ce tristetile nu-si mai gasesc ascultatori intr-o lume care se simte obligata la succes, ajung tot mai mult da se refugieze in cabinetele medicilor si psihologilor si sunt clasificate ca depresii. Dar eu cred ca in statistici e umflat numai numarul episoadelor depresive, nu si numarul persoanelor care au suferit vreodata de depresie; pentru ca o tristete care esueaza prea mult timp ca strigat de ajutor, amuteste intr-un tarziu ca depresie.

E toamnă, e foşnet, e somn…/ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plânset, e gol…/ Şi-i frig, şi burează./ Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,/ Şi-amanţii profund mă-ntristează -/ Îmi vine să râd fără sens,/ Şi-i frig, şi burează. (George Bacovia – Nervi de toamna).

Aceasta e depresia. Si as zice ca e chiar o descriere, aproape punct cu punct a depresiei sezoniere (Cred ca Bacovia chiar avea o depresie recurenta, probabil sezoniera, pe care o trata, partial, prin sublimarea in poezie).

Simptomele depresiei sezoniere includ:

  • Dispozitia depresiva
  • Lipsa de speranta
  • Anxietate
  • Oboseala
  • Maini si picioare “grele”, “de plumb”
  • Retragere sociala
  • Somn in exces
  • Pierderea interesului si a placerii pentru activitati care erau anterior interesante/ placute
  • Schimbari de apetit – lipsa de pofta de mancare alternand cu accese de bulimie (in cazul depresiei sezoniere, manifestata in special prin dorinta nestapanita de a consuma alimente care contin multe glucide)
  • Crestere in greutate
  • Dificultati de concentrare

Somnul in exces, cresterea in greutate si dorinta nestapanita de a consuma glucide sunt relativ specifice depresiei sezoniere (in general, in depresie apar insomnie si scadere in greutate). Sunt afectate mai multe femei decat barbati (proportia este de 3:1 in favoarea femeilor, dar aceasta proportie poate ajunge la mai mult de 4:1 la 30-40 de ani si tinde sa se egalizeze dupa 50).

A început să se simtă frigul. A început să scadă lumina zilei. În cabinet intra tot mai des depresiile de toamnă. E timpul să reactivez în creierul meu faţa luminoasă şi caldă a toamnei, aceea care o poţi vedea prin ochii şi gura şi nasul  unui dovleac  în care pui o lumânare. Dar pe langa lumanarea din dovleac, imi mai trebuie si un dovleac la cuptor, lumina gustoasa si rumenita pe care o pun sa lumineze in intunericul dinauntru.

Tocmai am mentionat doua elemente terapeutice in depresia sezoniera: lumina si alimentatia. E vorba de expunerea matinala la lumina (dar, atentie, exista pe piata diverse metode, multe dintre ele nefondate sau chiar riscante, asa ca cereti un sfat competent!). Alimentatia poate ajuta sa aducem lumina Sudului inauntru – asa-numita dieta mediteraneeana s-a dovedit utila in depresiile de orice fel, dar cred ca are si mai mult sens in depresiile sezoniera.

Ca orice depresie, si cea sezoniera se poate trata cu medicamente si/ sau psihoterapie. Dar nu riscam oare sa tratam tristetea in locul depresiei?

Tristetea e mai complexa, mai nuantata decat un diagnostic reductionist. Inainte de a-ti impartasi suferinta, omul vrea sa se asigure ca ii acorzi respectul cuvenit. Se pare ca diagnosticul de depresie nu este perceput ca unul respectuos. In schimb, oamenii sunt din ce in ce mai (pre)dispusi sa considere tristetea o problema tratabila. Sau, altfel spus, intr-o vreme cand nu te mai poti duce cu tristetea in vizita la cunoscuti, vrei sa te poti refugia in cabinetul unui terapeut.

E-n regula, putem trata si tristetea. Dar atunci sa incepem intotdeauna prin demersul psihoterapeutic. Care va cerne tristetea si imi va permite s-o asum si va detecta depresia sezoniera pentru un tratament complet.

 psihiatru Dan Ghenea

(816)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments

Your email address will not be published. Required fields are marked *