Divorţul nu e o despartire …
… pentru că nu poţi despărţi ceea ce nu a fost niciodată unit …

… pentru că ura e o legătură puternică, prea tare pentru a fi ruptă printr-o decizie judecătorească …
… pentru că nu e o clarificare, o soluţie, ci acelaşi câmp al problemei, devastat de război, în care amândoi ne căutam morţii, răniţii şi dispăruţii …
Divorţul poate fi făcut amiabil, la notar.
„Dacă ţi-e uşor să faci un divorţ amiabil, înseamnă că şi căsătoria ta ar fi putut fi făcută la notariatul de la parterul blocului unde locuiţi amândoi (deja împreună de ceva timp), într-o dimineaţă obişnuită de lucru. Înseamnă că aţi fost tot timpul prieteni şi nimic mai mult (dar nici mai puţin); divorţul nu poate despărţi doi prieteni, iar o altă legătura pe care s-o rupă nu exista.

În rest, toate divorţurile sunt dureroase. Sunt operaţii chirurgicale cu anestezie ineficientă. E ca şi cum cei doi sunt operati simultan şi folosesc acelaşi tub de anestezie pe care şi-l dispută, încercând să convingă anestezistul (judecătorul) cu formula “El / Ea e de vină, deci merită să sufere mai mult”. Timp în care, evident, sunt pe jumătate adormiţi.
Operaţia “reuşeşte” totuşi din ce in ce mai des. Pacienţii ies din spital cu diagnosticul “vindecat chirurgical”. Toti şi-ar dori ca asta să însemne că va rămâne doar o cicatrice minimă – eticheta de divorţat pe care sa o menţionezi cu un aer uşor autoironic pe la vreo petrecere…
Din păcate, de multe ori “vindecat chirurgical” înseamnă că o parte din tine (jumătate din stomac, un sfert de intestine, o bucată de ficat, un rinichi) au rămas în sala de operaţie. Dar dacă partea care ar trebui să rămână în sala tribunalului e o parte din trecutul tău? Şi dacă tu insişti ca fostul soţ să ţi-l dea întreg înapoi, pentru că el ţi l-a furat? Atunci rămâi conectat la aparate: procese, apeluri, recursuri, ordonanţe şi, mai ales, ura care creşte dintr-o rescriere complet negativă a trecutului comun…

Divorţul nu e o despartire…
Dar ce e divorţul?
Cuvântul e din familia verbului latin divertere – a schimba direcţia, a se întoarce (a-şi întoarce faţa de la ceva). Familie care mai cuprinde cuvinte ca diversiune, diversitate, divertisment…

Divorţul care se bazează pe “nepotrivirea de caracter” porneşte de la o neînţelegere, anume că potrivirea ar fi o condiţie “naturală” a căsătoriei. De fapt, ar trebui să pornim de la o premisă diferită: că potrivirea se obţine prin muncă, iar munca de potrivire durează cât durează relaţia de iubire (“dulcile munci ale dragostei”, în formulare shakespeariana!). Naturală e diversitatea, nu potrivirea fără efort. Iar ceea ce creşte uşor în grădina nelucrată a diversităţii e divorţul…
Iar când căsătoria e o formă de divertisment, un fel de fantezie de vacanţă, nu uitaţi că divorţul face parte din familie (familia de cuvinte, dar cuvintele apropiate desemnează realităţi vecine!). Şi fiindcă vorbim de distracţie (şi nu despre plictisitoarele munci ale dragostei), nu ar fi foarte în tendinţe să formulez cererea în căsătorie cam aşa: “Vrei să divorţăm bestial vreo doi ani?” … ceva de genu …
psihiatru Dan Ghenea

(4895)