Nu întâmplător alfabetul Morse a fost inventat de un bărbat (care a inventat şi telegraful, deoarece se plictisise să scrie scrisori de mână) – mă rog, controversele indică faptul că mai mult asistentul lui l-a născocit. Dar nu mă mai miră nimic, n-ar fi nici primul, nici ultimul şef care şmangleşte munca subalternilor. Eu te iub, pauză, trei puncte, pauză, linie, punct, linie, punct.
Punct, pauză, punct, punct, linie, pauză, linie, pauză, punct, pauză, punct, punct, pauză, punct punct linie, pauză, linie, punct, punct, punct, pauză, punct, punct, punct, punct, pauză, line, punct, linie, punct.
Propoziţia de mai sus se poate retranscrie oricând. Înseamnă ”eu te iubesc” în codul Morse. Probabil a fost ouată ca să-l scutească pe Samuel Morse de trăncăneala cu nevestele lui – a fost blagoslovit cu două exemplare, succesiv.
Dacă ar putea, bărbaţii ar comunica prin linii şi puncte până la capătul zilelor. Asta cu femeile. În schimb, când de exemplu au de tranşat meciul zilei cu alţi bărbaţi, le merge gura ca o bormaşină. În dialogurile tandre cu nevestele, ”îhâm” este o particulă deja măgulitoare, ne-am învăţat să o luăm ca pe un compliment.
De ce, dragule, nu mi-ai spus că ai două amante şi patru salarii? ”Am uitat”, o să-ţi răspundă domnul, în cel mai bun caz. Acasă, a declarat o leafă şi nicio metresă. Asta nu pentru că n-ar plesni de sinceritate, ci pentru că are probleme cu memoria şi cu, nu-i aşa, cu asta… cum îi zice… a, da, comunicarea.
Poţi să-i tragi una-n cap numai fiindcă a uitat? Poţi, dar avocaţii lui se vor descurca mai bine decât ai tăi. Omul nu era în deplinătatea discernământului atunci când, în timpul căsniciei voastre, s-a mai culcat cu 18 femei şi-a mai câştigat câteva mii de şpăgi pe care pur şi simplu a uitat să le menţioneze acasă, atâta tot.
Ziceţi merci că bărbaţii din ziua de azi au moştenit de la Samuel Morse numai alfabetul lui, care între noi fie vorba arată ca o mochetă refuzată la export. Acest om era militant pro-sclavie, xenofob şi anti-catolic. În secolul 19, astea erau ingredientele obişnuite ale unui CV de inventator cu pielea albă, însă azi se traduc cu totul altfel. În fine, revenind, bărbaţii noştri s-au molipsit, din fericire, doar cu liniuţele şi punctuleţele lui Morse, mârâie şi hârâie prin casă într-un cod pe care numai ei şi răposatul Samuel îl ştiu. Nicio femeie n-o să-şi piardă vremea să înveţe codul, deşi măcar un S.O.S. ştim şi noi, nu suntem aşa de toante: trei puncte, trei linii, trei puncte. Help!
Ce ai, ce-i cu tine? – îl întrebi, îngrijorată ca o pinguină care nu-şi mai găseşte decât un ou din două, în cuib. El nu se uită la tine, stă mulat pe fotoliu, în timp ce, pe burta-i cumplit de convexă, stă o telecomandă ce poate vorbi în locul lui, mai ales dacă apasă pe butonelul de BBC. După şase luni de la acest minor incident, când îl prinzi la a şaişpea beţie, o să-ţi spună – dacă nu uită şi-atunci – că în ziua aia cu burta şi butoanele era foarte, foarte, foarte supărat , din pricină că i-a zis unul la serviciu că a cam chelit în vârful capului.
Simona Catrina
(4695)
