F.M.Dostoievski – Apollinaria Suslova

0

– Nu suporta alcoolul, dar se dadea in vant dupa dulciuri;

– Evita staruitor aglomeratiile, companiile galagioase, bancheturile, vizitele, dar in sinea lui tânjea mereu dupa atentia, aprecierea si admiratia celorlalti;

– Era absolut indiferent si absent la dezordinea teribila care domnea in locuintele lui, dar innebunea de furie daca cineva indraznea sa miste macar un fir de praf de pe biroul sau de lucru pe care trona ordinea perfecta;
– Roșea si se pierdea cu firea atunci cand i se vorbea despre femei, dar nu avea nicio retinere in a trai si experimenta cu ele cele mai extravagante si ciudate relatii sexuale;
– Facea o dintinctie clara intre Dragoste si Placerea fizica, dar doar cea din urma îi potolea vulcanul pasiunilor si pornirilor tenebroase de care a fost subjugat pana aproape de moarte;
– Era atras iremediabil de fetele foarte tinere, prin gesturile, cuvintele si rasul lor, dar condamna furios in operele sale violarea unei copile („Demonii”);
– Visa la o familie, asa cum fusese familia parintilor sai, dar nu era capabil nici de cea mai elementara gospodarire a banilor si a bunurilor;
– Toata viata si-a dorit sa nu fie pentru femeia iubita „unul dintre cei multi”, ci „singurul”, dar foarte rar isi marturisea iubirea chiar si femeilor pe care le-a iubit;
– Ii iubea pe cei pe care ar fi trebuit sa-i urasca si ii ura pe cei pe care ar fi trebuit sa-i iubeasca;
– Avea mereu nenumarate tristeti, placeri si bucurii, traite la intensitate maxima. Avea insa o mai mare pasiune – Dragostea („Iadul este durerea de a nu mai putea iubi”) – si un si mai mare viciu – Jocurile de noroc.

Fiodor-dostoievskiM.F. Dostoievski, a trait precum personajele din scrierele sale sub tirania isteriei simtamintelor antipodale: frenezie si exaltare, voluptate a umilintei si dragoste a suferintei.

Vreau sa traiesc si sa iubesc, striga el innabusit ori de cate ori suferea un esec in dragoste.

Maria Dmitrievna Isaeva, Apollinaria Suslova si Anna Grigorievna Snitkina au fost cele trei mari iubiri ale lui Dostoievski, care i-au marcat profund viata si opera literara. Apollinaria Suslova a fost insa de departe cea mai remarcabila prezenta.  Apollinaria a fost prototipul viu al viitoarelor eroine „infernale” ale lui Dostoievski (I.Ianosi).

S-au intalnit in anul 1860, un an extrem de dificil petru Dostoievski, tocmai intors in Petersburg din exilul impus oricarui ocnas din Rusia acelor timpuri: saracia lucie, munca istovitoare la propriul ziar „Timpul” erau aproape suportabile in comparatie cu plangerile si cârcotelile Mariei Dmitrievna Isaeva, prima dragoste si sotie a scriitorului, care era foarte bolnava de tuberculoza.

La o serata studenteasca la care Dostoievski era invitat, cu entuziasm, sa citesca fragmente din scrierile sale, si in special din „Amintiri din casa mortilor”, (roman bazat pe amintirile scriitorului din timpul condamnarii sale la ocna in Siberia) studenta, Apollinaria Suslova i-a trimis invitatului celebru deja, o scrisoare in care-i declara dragostea.

Barbatul bolnav si urat, asa cum arata pe atunci Dostoievski, in varsta de 40 de ani, a fost iremediabil atras de frumusetea sclipitoare a tinerei studente de 22 de ani, frumusete ce emana „la promesse de bonheur” prin toti porii si miscarile sale. Tineretea, frumusetea si caracterul dur al Apollinariei, format in creuzetul miscarii nihiliste din Rusia anilor 60 ai sec.al XIX-lea, au fost trasaturi suficiente pentru Dostoievski ca atractia fizica initiala sa se transforme succesiv, la scurt timp, in dragoste, obsesie, chin.

Doamne, scria un pic mai tarziu Dostoievski, scapa-ma de Apollinaria! In 1863 Apollinaria si Dostoievski erau amanti, lucru cu atat mai graitor in dovada dragostei scriitorului fata de tanara femeie daca e sa ne amintim ca Dostoievski era casatorit cu prima lui mare dragoste, Maria Isaeva, iar institutia familiei era sfanta pentru el. Pentru Apollinaria, o fire independenta, inteligenta, excesiv de mandra si orgolioasa, maximalista in conceptii si purtari, Dostoievski a fost prima ei dragoste si primul ei barbat.

Apollinaria a dat tot, il admira si il urcase pe un piedestal, il dorea cu frenezie sa-i fie prieten, mentor, iubit, dar Dostoievski era preocupat doar de sotia bolnava de care nici nu se gandea sa divorteze pentru a se casatori cu tanara lui iubita. Sufleteste si spiritual batranul amant si tanara iubita se potriveau perfect. Nu insa si pe plan sexual. Relatia lor a suferit prima dezamagire a Apollinariei in urma relatiei intime cu Dostoievski: sentimental, slab, el se purta cu ea ca cu un obiect, umilind-o cu excesele si fanteziile sale. El isi cunostea bine defectele pe plan intim, iar retinerea in a-si exprima dragostea si cuvinte de mangaiere „chiar si atunci cand inima imi inoata in dragoste” o avea inca din tinerete.

Apollinaria il iubea, dar mandria si orgoliul nu au lasat-o sa-si urmeze inima. In primavara anului 1863 cei doi hotarasc de comun acord sa calatoreasca o perioada in strainatate pentru a-si feri dragostea de pericolul destramarii. Doar ca Dostoievski, retinut de nenumaratele probleme financiare si de la redactie a ramas la Petersburg, iar Apollinaria a plecat singura la Paris. Despartirea l-a innebunit pe Dostoievski si i-a intetit dragostea fata de ea. Apollinaria insa vroia sa inceapa o viata noua si treptat si-a dat seama ca dragostea ei fata de scriitor se transforma in ura! Dostoievski a fost ingrozit, paralizat de frica de a o pierde pe Apollinaria si la scurt timp cu bani foarte putin se indreapta spre Paris. S-a oprit insa in Wiesbaden, acolo unse se gaseau Sali cu jocuri de noroc. Atractia mesei verzi a ruletei a invins in fata celeilalte pasiuni: Dragostea. A jucat, a pierdut, apoi iar a jucat si a castigat o suma impresionanta de bani (5000 de franci) cu care a plecat spre iubita sa. Doar ca iubita nu-l mai iubea. Apollinaria s-a indragostit iremediabil, asa cum doar o rusoaica poate, de un flusturatic stundent spaniol. Salvador, studentul cu pricina, avea o față frumoasa de nobil, cu trasaturi masculine perfecte si cu maniere elegante. Era tocmai contrastul batranului, uratului si necioplitului  Dostoievski. Dragostea nu a fost reciproca, iar Apollinaria care credea ca poate sa-l seduca pe spaniol urla de furie cand acesta incerca sa o evite pe excentrica si maximalista rusoaica:”Il omor!”.

dostoevsky-8x6– Credeam ca nu mai vii – i-a spus Apollinaria cu voce tremuranda lui Dostoievski, care tocmai intrase in camera ei de hotel din Paris. – Ti-am scris doar in scrisoare.
– Ce scrisoare?
– Ca sa nu mai vii.
-De ce?
-Pentru ca e prea tarziu.

Si Polia, asa cum o alinta Dostoievski i-a povestit totul asa cum a fost, neuitand sa mai adauge: ”El nu ma iubeste!”. Totul incepea sa se prabuseasca in jurul lui Dostoievski. Toata noaptea a fost torturat de cosmaruri, il devorau nebuneste gelozia, chinurile, jignirea. Plangea ca un copil disperat la gandul ca Apollinaria nu-l mai iubeste, iar dragostea lui pentru ea atinsese culmi emotionale supreme.

Signature of Fyodor Dostoyevsky

In jocul dragostei infidele si al chinurilor s-a inversat  locul calaului (Dostoievski) si al victimei (Apollinaria) – din invinsa ea devenise invingatoare si tocmai aceasta relatie  neclara dintre ei devenise o sursa de placere pentru el (T. Enko). Pe 6 septembrie 1864 Dostoievski si Apollinaria parasesc Parisul in speranta sa salveze ceea ce a mai ramas din dragostea lor. Se indreapta spre Baden –Baden, acolo unde era raiul jocurilor de noroc si, in special, al ruletei rusesti. Cum ajunse in statiune, Dostoievski, manat de demonii hazardului, intra in Cazino unde pierde toti banii. Apollinaria, fire capabila de razvratire si ura, nu stie sa ierte. Deziluzia in ceea ce priveste viitorul ei ca sotia a lui Dostoievski si nu ca amanta, se transforma in ironii si ura, atunci cand scriitorul afland de starea grava de sanatate a sotiei sale, se grabeste sa se intoarca in Rusia. S-au despartit la Berlin. Dostoievski se intorce in Rusia, iar Apollinaria, cu inima deja impietrita, revine la Paris unde se distreaza si se foloseste de toti barbatii care-i ies in cale.

Imi mai vorbesc unii despre Fiodor Mihailovici, scria ea in 1864, dar eu il urasc. M-a facut sa sufar atat de mult, cand se putea si fara suferinta. Apollinaria nu l-a putut ierta niciodata pe Dostoievski ca nu a putut sa fie mai hotarat si sa renunte la prejudecatile sale pentru a divorta de muribunda Maria Isaeva. Chiar si atunci, in 1864, in aprilie, cand aceasta a murit, doborata de oftică, iar Dostoievski s-a grabit sa o ceara in casatorie pe tanara amozoana aflata inca la Paris, Apollinaria Suslova nu si-a manifestat dorinta de „a-i deveni infirmiera”.

Apollinaria -SuslovaApollinaria il ura pe Dostoievski, iar scriitorul obosise demult de jocul dublu al grijilor si singuratatii. El a mai facut cateva incercari disperate de a-i recastiga afectiunea, dar Suslova ramanea impasibila la trairile lui. Si atunci Dostoievski a intrat in cercul vicios si turbulent al jocului de ruleta. Ruleta avea un rol precis: trebuia sa-i aduca alinare si uitare. Viciul ruletei rusesti biruise pasiunea pentru Dragoste.

Romanul „Crima si pedeapsa” transmite fidel atmosfera incordata in care traia scriitorul in acea perioada. In 1865 Apollinaria Suslova a respins categoric cererea in casatorie a lui Dostoievski, care nu va putea sa o uite niciodata. A iubit-o cu o dragoste apasatoare si inflacarata ce friza nebunia si boala. Tremura doar cand se gandea la ea, revenea mereu la ea descriind-o in majoritatea operelor sale din acea perioada atat de nefasta pentru el in plan personal, dar atat de prolific in plan literar.

Seducatoarea, cruda, necredincioasa si tragica lui prietena Apollinaria Suslova moare in 1918, in Crimeea (oras din sudul Rusiei), la varsta de 78 de ani. Dostoievskii murise in 1881. Cat de ciudata mai este si viata! Tot in Crimeea si tot in 1918, in luna iunie, moare a 3-a mare dragoste a lui Dostoievski: Anna Grigorievna Snitkina, ingerul pazitor al marelui scriitor rus. Dar aceasta este o alta poveste de dragoste…

Galina Turtureanu

(3241)

About author

Galina Turtureanu

"Inainte de orice trebuie sa ramanem OAMENI!"

Comments

Your email address will not be published. Required fields are marked *