Familia Da Las´că merge ș-așa

7 views
0

Familia – Vara-mea de-a saptea si-a dat ochii peste cap cand i-a spus muma-sa că „ ies cu inculpatul”. Inculpatul meu arăta beton si era alergic la politisti. Nu-i apăreau bube dulci, îi apărea pumnul în nasul lor cand îi vedea. Si culmea, comportamentul deviant se manifesta numai la cea mai bengoasa degustare de wisky.

Desi nu ne dădeam de mână prin oras, mama devenise usor hipertensiva din cauza bârfelor iar tata usor epileptic. Intr-o noapte, pe cand stateam noi doua înlăntuite uitandu-ne la Dallas, auzim o prabusire gravitationala succedată de niste horcaieli de exceptie. Pentru ca J.R tocmai extragea petrolul din niste rezervoare descoperite recent iar Sue Ellen urma sa intre in „tancul” improvizat,
n-am sărit eu prima din pat.

Cand a strigat mama „ajutooor” am crezut c-a picat vecina de la 4 pe pervazul din camera lu tata. Mai sugea si ea cate doua sticle de vodcă si-apoi cânta la muzicuță – sprijinită-n fereastra. Intai adormea ea si apoi noi, restul din bloc.

Tata se zvârcolea pe jos, amintire macabra desigur, dar privind in urmă stiu ca era un amestec de hipoglicemie, hipertensiune si hiperhidratare cu etanol. L-am stabilizat repede dar m-am speriat ca de dracu si am renuntat a doua zi la inculpatul meu ca sa nu-mi bag boala-n casă.

Numai bine, că îndepartata verisoară a iesit cu împricinatul, a fugit cu el în lume si apoi s-a maritat cu altul. Cuminte si bogat, exact ca Bobby din Dallas. Bogata era si ea.
Taica-su avea fabrică de pufuleti, ciupercărie si candida albicans- motivul pentru care ar fi divortat maica-sa. Nici timp sa ma barfeasca pe mine,pe tata si pe alti colaboratori nu mai avea, că toata ziua era la analize, deja-si cunostea frotiurile dupa culoare cand intra în lab. Sotul era miracolul si mâncărimea vietii ei, fie-sa era lumina care eclipsa orice stelută s-ar fi aprins in jur.

Serialul Dallas s-a terminat odata cu al doilea mariaj al vară-mii.

3 luni a rămas burlacă si-a atins-o din nou cupidon cu arcul in circumvolutiunea sexuala.
Acum era maritata cu-n rom din Romania, batuta ca fasolea în Postul Pastelui, bogata în continuare si cu 3 copii.

Bobby din film, primul Bobby din viata reala si taica-meu devenisera alcoolici, cunosteau toată metodologia drogurilor sociale. Eu nu mai aveam bani sa-mi cumpar rochii de nunta si nu mai aveam chef sa cunosc toti avocatii din oras. Noroc mare ca mama si bunica s-au ales numai cu colesterolul marit.

Intr-o zi le-a vizitat fosta nevastă-kind of mătusă – cea cu ciupercile, sa întrebe de ce nu ma marit si eu. Nu eram la domiciliu, i-as fi explicat ca am dat atatia bani pe nuntirile lu fie-sa incat nu mi-as permite sa-mi cumpar o rochie de mireasa si underwear cu bijuterii Swarovski , iar daca nu fac expozitia, la ce-i bună nunta? Beneficii as fi avut, îi cunosteam deja pe avocatii buni dar nu si pe barbatii sterili din oras, avand în vedere ca nu-mi doream copii.

Bunica si mama, dospite-n cate un singur mariaj stiau deja ca împerecherea se poate face ca la pupeze: cu picioarele pe pămant si fara drăgăliri nuptiale. Asa ca i-au spus curioasei ca probabil n-am nici chef si nici barbat care sa fie plecat o luna si ailaltă să stagneze pe pamantul casniciei, în asa fel încat sa rezistăm vesnicei iubiri .

Si-am văzut si un cuplu fericit. Tot în familia noastra. Dar serialul Dallas se terminase demult si acum cine stie ce învata lumea din Suleiman Magnificul ?

Vi s-a părut vreodata că viata voastra seamana cu un film? Il puteti numi?

Hapi.Riverwoman

(1686)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments
  • coco#1

    22 ianuarie 2014

    la mine viata bate filmul!da’ ..tot raul spre bine!

    Răspunde
  • Mirona#2

    22 ianuarie 2014

    Sweet home Alabama 😀

    Răspunde
    • Hapi#3

      22 ianuarie 2014

      Well, ce ti-e dat nu ti-e scris in frunte, ti se toarna direct in straita si daca-i lichid

      Răspunde
  • Max#4

    22 ianuarie 2014

    😀 😀 😀 Ufff!
    Desigur! Cred că „Războiul speciilor”!

    Răspunde
  • adelina#6

    25 ianuarie 2014

    Are foarte mult din stilul doamnei S.Catrina. Ei i se potriveste…la tine e cam trasa de par. Oricum,felicitari pentru alte texte!

    Răspunde
    • Hapi#7

      25 ianuarie 2014

      Pentru mine este un compliment , pe Simona Catrina am descoperit-o mai demult dar te asigur ca nu e singura pe care am citit-o si ca stilul de a scrie…..este asta cum ti-l da natura si cum te regasesti intr-un anumit moment. Adica ori faci copy paste ori il ai in creieras si iti”iese” . Am un blog de 3 ani si multe postari pe el. Sa stii ca si stilul lui Stedhal il am pe alocuri daca mi le-ai citi pe toate 🙂
      Pana atunci, nu pot sa spun decat multumesc.
      Apropo, vocea imi seamana cu a lui Adela Popescu.
      Si imi pare rau cateodata ca nu am stilul Caragiale sau al lui Ion Creanga.

      Răspunde
  • gheo#8

    25 ianuarie 2014

    Morometii- Ilie Moromete

    Răspunde
  • Maria#9

    27 ianuarie 2014

    Hapi, nu conteaza ca ai imprumutat stilul, conteaza continutul si el este original. Pe fiecare ne inspira unul, altul insa pana la urma suntem unici in felul nostru.

    Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *