„High heels are pleasure with pain” Christian Louboutin

Cu toate ca incaltamintea cu tocuri inalte nu este incaltamintea cea mai bine gandita, in zilele noastre dulapurile femeilor sunt pline de sandale, pantofi, cizmulite, botine sau chiar papuci cu tocuri. Desi se clatina cand merg, aluneca sau, cateodata, isi scrantesc glezna cand le iese in cale cate o piatra, femeile refuza sa le inlocuia , sca cu un pantof sport sau mai comod.

Dar oare de unde provine aceasta incaltaminte nu tocmai practica?

Exista dovezi prin care ni se atesta ca aparitia tocurilor este destul de indepartata in istorie. Astfel ca in Egipt cu 3500 ani I.C., conform picturilor murale, majoritatea saracilor mergeau desculti in timp ce populatia mai bogata (clasa de mijloc) purta incaltari din piele legate cu lantisoare ce formau semnul „Ankh” ( spiritul lui Ra, reprezentantul luminii si al vietii). Incaltarile cu toc erau purtate doar in cadrul ceremoniilor atat de barbati cat si de femei. Ce este interesant de observat, este faptul ca macelarii egipteni purtau incaltaminte cu toc, pentru a le usura mersul prin sange si cadavrele animalelor.

In Grecia si Roma sandalele cu platforma denumite „kothorni” , sau mai tarziu „buskins” in perioada Renasterii, erau purtate doar de actori si se diferentiau prin platforma inalta din pluta sau lemn. Inaltimea platformei diferentia statutul social sau importanta personajului interpretat. In Roma Antica prostitutia nu era ilegala si tocurile inalte (platformele) erau caracteristice prostituatelor ca insemn de identificare.

In sec. 15-17 au fost populari pantofii „chopines”. Acestia au fost creati in Turcia pentru prima data si erau purtati cu precadere la Venetia, erau initial un fel de aparatori impotriva noroiului si a prafului. Si in aceasta perioada inaltimea platformei indica importanta statutului social. Uneori aveau inaltimea de 50 cm si obligau femeile sa se ajute de bastoane sau servitori pentru a se putea deplasa. Platforma, uneori exagerat de inalta, a fost creata pentru femeile din haremurile turcesti pentru a impiedica evadarea acestora.

Pantofii din doua bucati au inceput sa fie creati in jurul anului 1500. Catherine de Medici i-a transformat  dintr-o unealta pentru calarit, intr-un accesoriu la moda. La varsta de 14 ani Catherine de Medici a fost logodita, printr-un aranjament politic, cu ducele de Orleans (viitorul rege al Frantei). Inaltimea mica a viitoarei regine a determinat-o sa comande incaltari cu tocuri supradimensionate pentru a-si diminua nesiguranta, fizica si emotionala, in fata viitorului sot.

Timp de secole, tocurile inalte s-au purtat la incaltamintea folosita de barbati in echitatie. Tocurile ajutau calaretul sa-si asigure o pozitie potrivita in etrieri pentru a putea trage eficient cu arcul. Ele au fost folosite in special in Persia (Iran), unde stilul de lupta se baza foarte mult pe echitatie. In 1599, sahul persan a trimis o misiune diplomatica in Europa, in urma căreia un interes pentru cultura si moda persana a cuprins toata Europa de Vest.

Aristocratii au devenit imediat simpatizanti ai pantofilor cu toc inalt – indrazneti, masculini si perfecti pentru afirmarea statutului de aristocrat. Atunci cand clasele inferioare au adoptat si ele pantofii cu toc, aristocratii au crescut pur si simplu inaltimea tocurilor in conformitate cu ordinea sociala. Pantofii cu toc erau inutili si dificil de purtat pe strazile pietruite din Europa secolului XVII, dar acest era tot farmecul : barbatii privilegiati rar mergeau undeva, așa încât  accesoriile ridicole pe care le purtau nu faceau decat sa le sublinieze stilul de viata luxos.

Tocurile inalte – accesorii feminine.

Christian Louboutin nu a fost, nici el, primul care s-a gandit sa faca din culoarea rosie un simbol al pantofilor. Ludovic al XIVlea a fost primul care a purtat tocuri roșii. Având o înălțime de numai 1,63m, regele Franței „se înalta” pe tocuri, întotdeauna rosii. In 1670 semnează un edict prin care permite numai favoritilor de la curte portul tocurilor înalte vopsite cu aceasta culoare ostentativa. Pentru a înțelege tranzitia tocurilor de la bărbați la femei, Elizabeth Semmelhack ne explica in continuare moda secolului XVII, cand femeile isi tundeau parul scurt si adaugau epoleti la costume, fumau pipe si purtau palarii. Erau foarte masculine, drept urmare au inceput sa poarte si tocuri, intr-un elan de a-si masculiniza imbracamintea.

In cele din urma, tocul unisex s-a transformat intr-un  toc lat pentru barbati si unul subtire pentru femei, iar odata cu aparitia Iluminismului, imbracamintea barbatilor devine mai subtila, mai simpla. In 1740 barbatii încetează sa poarte tocuri, acestea din urma devenind „domeniul” doamnelor, chiar daca sunt considerate ca pretentioase si incomode. Istoria tocurilor nu se opreste aici insa.

Moda este ciclica, dupa cum stim, si, probabil ca, daca tocurile vor fi vazute, la un moment dat, ca simbol al puterii si statutului, barbatii ar putea sa-si revendice, din nou, pantofii cu tocuri care au fost, initial, creati pentru ei.

Stiati ca:

1. Media feminina detine in pantofar in jur de 27 de perechi in timp ce un barbat are 12 perechi de pantofi.

2. 15% din femei detin cate o pereche de pantofi pentru fiecare zi a unei luni.

3. Cea mai scumpa pereche de pantofi a fost creata in 1989 de catre Harry Winston pentru celebrarea aniversarii de 50 ani de la lansarea filmului „Vrajitorul din Oz”(1939). Pantofii accesorizati cu rubine si diamante au costat 3 milioane de dolari.

4. O femeie din trei, are probleme in depozitarea pantofilor.

5. Doctorii recomanda purtarea unui toc cu o dimensiune mai mica de 5 cm.

6. Pantofii din intreaga lume  au fost identici ca forma pentru ambele picioare pana in secolul al XIX-lea cand in Philadelphia s-au luat masuri si s-au fabricat pantofi individuali pentru fiecare picior.

7. Un raport din domeniu, indica faptul ca, in medie, femeile incep sa poarte tocuri de la varsta de 12 ani si continua sa o faca pana la 63 ani.

Catinca Roman 

(2862)