Produsul intern brut al Nigeriei a crescut de la 40 de mlrd. USD în 2000 la aproximativ 250 mlrd. USD în 2012. Venitul brut pe cap de locuitor se ridică la aproximativ 2700 USD, dar cu toate acestea se spune că peste 92% din populaţie trăieşte sub limita sărăciei şi trebuie să se descurce cu 1-2 USD pe zi. Se zice că numai în 2012 în jur de 1.000.000 de nigerieni au rămas fără case şi nu datorită inundaţiilor sau altor catastrofe, ci pur şi simplu fie pentru că statul avea nevoie de tereneuri pentru proiecte de infrastructură, cum a fost în Lagos, cel mai mare oraş nigerian cu o populaţie estimată în 2011 la 15 mil de locuitori, sau pentru proiectele care implică extracţia de petrol, sau fie pentru că diferitele grupări extremiste au dat foc locuinţelor, forţându-i pe oameni să-şi caute alte locuri pentru a trăi. Statul este în imposibilitatea asigurării minimului necesar de protecţie socială, iar oamenii care îşi pierd locuinţele ajung să trăiască în aşezări de tip „favellas” de pe lângă marile oraşe braziliene. Nu e de mirare că, neavând surse de venit şi fiind lipsiţi de educaţie, oamenii încep să-şi asigure traiul zilnic prin furt, crime şi asociere în grupări paramilitare.

Delta Nigerului, atât de bogată în petrol, în prezent a devenit o cloacă a Nigeriei. În zonă, în afară de companiile petroliere, protejate de forţe impresionante de ordine, se găsesc cete de rebeli, bandiţi, grupări paramilitare, care uneori conlucrează cu armatele private oficiale şi „legale” în luare de ostateci pentru răscumpărare.

Companiile multinaţionale au şi ele un rol în ceea ce se întâmplă în Nigeria, dar pentru asta ar trebui intrat foarte adânc în detalii, facilitând astfel tot soiul de teorii conspiraţioniste şi nu am vrea asta. Cert este că în Nigeria are loc o luptă aprigă între capitalul vestic, fie el european, american sau chinez. Companiile multinaţionale vestice se chinuie din răsputeri să se menţină pe piaţa locală şi să profite de pe urma zăcămintelor de petrol a statului vest african. De ce se chinuie? Pentru că au cheltuieli mari cu personalul comparativ cu cele ale firmelor chinezeşti. Un specialist vestic, pentru că local aceştia sunt de negăsit, costă cam 4-6 mii de dolari pe lună, pe când unul chinez se mulţumeşte şi cu 5-600 USD. În aceste condiţii, chinezii îşi permit să aducă cu ei personal calificat chiar şi pentru munca „de jos”. În schimb, pentru aceleaşi activităti, companiile vestice angajează localnici nepregătiţi, corupţi şi cu o veşnică dorinţă de a sustrage „bunurile companiei”.

Nigeria îşi subminează singură economia şi existenţa. Poate tribalismul african e vinovat, poate conjunctura mondială, dar este cert că dacă în urmă cu 30-40 de ani Nigeria era una dintre cele mai dezvoltate tări vest-africane, alocând în 1985 pentru educaţie în jur de 12,5% din PIB, în timp acest procent a scăzut drastic.

În 2003 pentru învăţământ era alocat 4,6% din PIB, pentru ca în 2012 procentul să scadă la 3,5. Astăzi fiecare al doi-lea copil nu merge la şcoală, iar statul nu poate garanta nici măcar învăţământ mediu pentru copiii săi. Poate aşa şi trebuie, din moment ce companiile petroliere aduc proprii specialişti din tările de origine sau de prin alte părţi ale globului, iar cei care iau de mici arma în mână nu au de ce să ştie să scrie şi să citească.

Pe lângă activităţile criminale din delta Nigerului, permanent au loc lupte violente între grupările de extremişti religioşi. Musulmanii extremişti se luptă cu grupările creştine şi cu cele ale religiilor animiste din zonă. Cea mai cunoscută grupare extremist-musulmană din Nigeria este Boko Haram, care activează în nordul federaţiei. Mohammed Yusuf, liderul acestei grupări, declara în 2009 într-un interviu pentru BBC că el reneagă orice nu e de provenienţă divină şi reneagă orice teorie ştiinţifică, cum ar fi evoluţionismul, sau faptul că pământul este rotund, sau că ploaia este apă evaporată de acţiunea soarelui care prin condensare devine lichidă şi cade din nou pe pământ.

Liderii musulmani din Nigeria totuşi îndeamnă la non-violenţă şi cheamă la reconciliere, dar aici vorbim despre liderii oficiali ai Nigeriei, nu de sectele fanaticilor. Îşi dau mâna ambele confesii la capitolul interzicerii căsătoriilor între homosexuali. Pe fondul mişcărilor internaţionale pentru acceptarea căsătoriilor între partenerii de acelaşi sex, preşedintele Goodluck a promulgat o lege prin care relaţiile homosexuale sunt pedepsite cu 10 ani de închisoare.

Dar, extremismul religios îmbracă forme desoebite prin intermediul Boko Haram, care a introdus sharia în nordul Nigeriei şi îi obligă pe creştini să-şi schimbe religia, să plece sau să moară. Este ciudat până şi pentru musulmanii localnici care au trăit în pace cu creştinii de zeci de ani. Grupările paramilitare ale Boko Haram au devenit mai îndrăzneţe în ultimii ani şi şi-au pus ca scop eradicarea creştinismului din Nigeria. După moartea lui Qaddafi şi răsturnarea regimului de la Tripoli, armatele Boko Haram au primit acces la armament modern şi la explozibili performanţi, pe care îi tot folosesc în ultimul timp în atentate sângeroase.

În data de 5 iunie 2013, preşedintele Goodluck al Nigeriei, a declarat mişcarea ca fiind ilegală, ceea ce nu înseamnă nimic altceva decât un nou război intern care va lua iarăşi multe vieţi din rândul civililor în primul şi în primul rând, mai ales că Yusuf a îndemnat la Jihad pe toţi musulmanii din Siria, Pakistan şi Afganistan, dar şi pe toţi cei care-i susţin cauza.

Toate aceste lupte între diferite grupări iau vieţile a sute de copii, bătrâni şi femei. Grupările care luptă pentru cauze diferite ajung să comită crime odioase. Iată, de fapt, numitorul comun al acestor „soldaţi pentru cauze nobile”. Crimele au un caracter „demonstrativ”, pentru a-i speria pe cei care nu vor să se supună unei voinţe sau pe cei care vor să se plângă autorităţilor. De multe ori oamenii sunt executaţi, ori arşi de vii, ori intestinele le sunt scoase şi împrăştiate pe lângă trupuri. Violurile sunt la ordinea zilei. Indiferent dacă în sate izolate, sau în oraşele mari, femeile nu au curajul să se plângă, pentru că nu sunt luate în serios şi, mai rău, tot timpul există şansa să fie violate şi de către cei din forţele de ordine cărora le cer ajutorul.

 Nicolae Lupu

(525)