Nu vrei sa fii o mama perfecta:
– De ce n-aş vrea ca totul să fie OK? Vezi, am spus OK, nu am spus că vreau ca totul să fie minunat, nu vreau luna de pe cer, vreau doar ca totul să fie OK. Mi se pare o dorinţă normală, e ceva în neregulă cu asta?
– Totul.
– …!!??
– Cuvântul totul…
Eşti undeva în luna a şasea de sarcină. Ai amânat destul de mult, dar acum ai decis că este momentul pentru a avea un copil. Ai amânat pentru că ai vrut să fie totul pregătit pentru venirea lui. Să ai o casă, un partener pe care sa te poti baza, sa fii intr-un moment potrivit al carierei (In punctul asta deja de incrunti putin… Nu ti-e foarte clar cum sa faci…)…

Stii ce? Am impresia ca esti destul de stresata. Si asta se simte deja si acolo, inauntru. Cel care creste acolo iti simte pulsul; daca ar fi sa traduc in cuvinte mesajul pe care il primeste de fiecare data cand pulsul tau se accelereaza din cauza nelinistilor, ar fi cam asa: „E atat de greu sa fii mama (perfecta), sa fii sigura ca viitorul nu-ti rezerva surprize neplacute!” Daca el ti-ar putea raspunde in cuvinte, ar zice: „Am nevoie doar de o mama prezenta si linistitoare; nu inteleg cum poate fi bun acel viitor (nici nu stiu ce inseamna cuvantul) daca de fiecare data cand te gandesti la el nu mai pot sa dorm de atata zgomot!”
E momentul sa mergi la un psiholog. Nu pentru ca ai avea vreo depresie, ci pentru a nu avea una dupa nastere. Controlezi periodic evolutia sarcinii, nu? Dar, de departe, cel mai frecvent incident postnatal este chiar depresia materna… Asa ca as zice sa incluzi pe lista de verificari si o consultatie psihologica prin luna a sasea.
Ai putea afla ca binele nu insemna perfect si ca mai mult inseamna adesea mult mai putin. Ai putea afla cum poti deveni o mama suficient de buna. „Suficient de buna” este tinta ta reala. Si o consiliere psihologica prenatala te-ar putea ajuta sa distingi mai bine lucrurile pe care le poti controla in mod real (cele pentru care poti sa pui actiuni concrete in agenda) de cele aflate in afara controlului tau (care depind de altii, sau care sunt dependente de incheierea altor actiuni viitoare).
Dupa ce te vei fi eliberat de povara grijilor in legatura cu o tinta nerealista (sa ai totul sub control), poti sa mergi la intalnirile cu copilul tau usoara placuta, ca atunci cand te intalneai primele dati cu iubitul. El (fatul) inca doarme mult, dar i-ar placea ca atunci cand e treaz sa ai dispozitia de a te juca putin cu el. Si sa nu fie zgomotul asta cardiac de 100 pe minut, care il nelinisteste si nici acest damf de cortizol (hormon de stres) care ii taie tot elanul…

Prezentul e singurul timp real. Daca vrei sa-i oferi copilului tau ceva real, ii poti oferi prezenta ta. Prea multe plecari in viitor pe urmele grijilor tale inseamna un minus de prezenta.

psihiatru Dan Ghenea

(620)