O femeie si un barbat
Am inversat titlul unui film frantuzesc din anii 60 (mai precis, 1966 – Un homme et un femme, in regia lui Claude Lelouch), pe care l-am vazut de mai multe ori in anii ’80. Imi placea si filmul, imi placea si muzica (un foarte fredonabil şaaabaadabadabadaba-uabadabada…).

Se spuneau putine cuvinte, restul era un şabadabada de emotii nevorbite.
Intr-un cuplu de cursa lunga, femeia adulta si barbatul adult se pot intelege reciproc daca invata sa completeze cuvinte in spatiile cu uabadabada.
Partea proasta e ca in ultimele 50 de secole au scris mai mult barbatii. Mai prost decat atat nu e decat faptul ca in ultima mie de femeile au format majoritatea cititoarelor. Femeile citeau ceea ce scriau barbatii formati in universitati exclusiv masculine.
Barbatii au creat un monopol al cuvintelor, cuvinte pe care au continuat sa le vanda cu profit chiar si in timpul primelor doua valuri feministe.

“Un barbat si o femeie” e cantecul de lebada al acestui monopol masculin asupra cuvintelor. Vorbele de succes ale barbatilor cuceritori se stingeau in amurg, iar noile cuvinte feminine nu erau inca decat o briza normanda.

In anii 90 am vazut un alt film: un documentar despre femeile ajunse in elita politica a momentului. Cele mai multe erau produsul celui de-al doilea val feminist (perfect egale cu barbatii: look like a man, talk like a man, walk like a man!), dar erau si trei reprezentante ale celui de-al treilea val (deviza lor putea fi: diferite, dar egale in demnitate). Iconica pentru mine a ramas o secventa in care ministrul apararii din Finlanda, Elisabeth Rehn, trecea in revista o unitate militara: in tinuta feminina, fara false accente martiale in voce, cu gesturi de interes si grija fata de doi sau trei soldati. Si era limpede ca e respectata de militari, intr-o tara in care armata are o istorie!

Dar si mai ilustrative pentru modul in care se proiecteaza relatia dintre o femeie si un barbat in ochii femeilor din acest al treilea val sunt versurile unei poete din Argentina, Laura Yasan.
O femeie si un barbat in poezia Pe buzele cestilor. (Laura Yasan – En el borde de las tazas, Cambiar las armas, 1997).

Laura Yasen umple jumatate din spatiile sabadababa cu expresii feminine si lasa destul loc pentru a pune si barbatul cuvintele sale.
o femeie/ se mişcă în fluxul dens al instinctelor sale/ ştie să spargă/ coaja unei intenţii/ o femeie/ cuprinde în fragmente întregul/ şi nu e niciodată aceeaşi
un bărbat/ urcă misterul într-o progresie extremă/ descoperă sentimentul/ încolţit într-o margine/ restul/ îl filtrează în gândire
o femeie/ e în acelaşi timp istoria ei/ şi ceea ce încă nu se ştie/ ea ştie să facă ordine în ce nu vede
un bărbat/ ajunge la inima lumii/ în fiecare vertex al cunoaşterii sale/ se instalează în ceea ce vede/ şi se proiectează
un bărbat şi o femeie/ de-a lungul a sute de acte cotidiene/ îşi trec informaţii/ îşi lasă viaţa scrisă/ pe marginea ceştilor
în fiecare zi se scrie/ în fiecare zi se spală.

psihiatru Dan Ghenea

(1772)