Galina Turtureanu
"Inainte de orice trebuie sa ramanem OAMENI!"
Ralix the others. Discover Yourself
Ernest Hemingway-Agnes von Kurowsky:DRAGOSTE PE TIMP DE RAZBOI
– O sa mor?
– La un moment dat, da. Dar nu in timpul apropiat.
– Imi promiti?
– Da.
– Te iubesc. Vrei sa fii sotia mea?
Daca a avut sau nu a avut loc in realitate acest scurt si consistent dialog intre “pustiul” Hemingway si asistenta medicala Agnes von Kurowsky nu vom sti niciodata. Regizorul Richard Attenborough in filmul sau “In love and war” (1996) ne incanta cu o neobisnuita poveste de dragoste dintre Hemingway si Kurowsky, asigurandu-ne ca totul s-a intamplat in realitate.
Tusele artistice intervin doar pentru a intensifica sau sublinia o emotie sau alta. Datele istorice, locul producerii intalnirii sunt reale, ne asigura regizorul. Surse literare, jurnale, amintiri, scrisori ale celor care l-au cunoscut pe Hemingway ii dau dreptate lui Attenborough.
Primul Razboi mondial (1914 – 1918), “cel mai inutil dintre toate razboaiele”, cum avea sa-l vada peste ani Hemingway, facea ravagii in nordul Italiei. Armata austriaca, bine echipata, inainta cu siguranta celui ce stie ca este puternic. Italia, parca ametita de iuresul evenimentelor, avea nevoie de ajutor extern. Sute de tineri americani, majoritatea abia trecuti de 18 ani, se ofereau voluntari pe frontul italiano- austriac. Erau insetati de aventura, iar acasa, in SUA acelor ani, nu se prea intampla nimic palpitant.
Ernest Hemingway, proaspat angajat al revistei “Star” din Kansas City, era in cautarea unei aventuri. Dupa ce a luat interviu catorva combatanti americani intorsi de pe frontul din Franta, lui Hemingway i-a suras idea “sa-i imite”. A fost acceptat ca voluntar pe frontul din Italia si, asa cum scrie buna lui prietena Fernanda Pivano, Hemingway “a fost trimis spre cea mai mare, mai dramatica si mai definitiva aventura din viata sa”. Acolo pentru prima data a vazut moartea cu ochii, acea “eterna tarfa”, cum ii placea sa-i zica si tot acolo s-a gandit in serios la prima sinucidere (Fossala, 1918).
Al doilea gand de sinucidere l-a incercat in 1926, dar a ramas doar gand.
Intalnirea cu Agnes von Kurowsky Stanfield a prefigurat idealul de femeie al scriitorului: frumoasa, tandra, grijulie. Asa a fost prima lui sotie, Hadley, pe care nu a incetat sa o iubeasca niciodata. In acelasi timp insa Hemingway era iremediabil atras de femeile “tough”: femei ce stiau sa bea alcool cot la cot cu el, sa pescuiasca de pe puntea unui vas si sa manuiasca arme. Extremele si excesele, pendularea intre “ura si iubire” au fost mereu prezente in viata si cartile scriitorului. Se lasa prada sentimentelor cu o daruire totala si cu o incredere nelimitata, iar cand prietenii il dezamageau in vreun fel, suferea cumplit pentru ca nu voia sa se impace cu greselile lor (F.Pivano).
Agnes a fost prima care “l-a tradat” pe Hemingway, iar el nu a putut uita niciodata acest gest. Poate din aceasta cauza personajul principal din cartea sa “Adio, arme”(1929), Catharine Barkley, a carei protagonista a fost in cea mai mare parte Agnes, asa cum aflam din relatarile fratelui scriitorului Leicester H. facute publice doar in 1961, moare in urma unei nasteri extrem de complicate?! Nu este crutat nici copilul nou-nascut. Moare si el.
17 iulie 1918, Milano, Italia. In zorii zilei la spitalul Crucii Rosii americane a fost adus un tanar ranit de fragmentele unui proiectil de mortiera.
Cu picioarele ciuruite de schije si genunchiul drept aproape zdrobit, Hemingway, caci el era, reuseste sa mai care in spate prin tirul de focuri pe un alt ranit, salvandu-i viata. Douasprezece operatii nu au fost suficiente pentru a fi extrase toate cele peste 227 de schije din picioarele lui Hemingway.
Amputarea piciorului drept parea inevitabila. Peste doar cateva zile (21 iulie) tanarul urma sa implineasca 19 ani. “Am sa mor?”. Infirmiera, de 26 de ani cu parul saten, ochii gri – albastri si cu un nasuc delicat s-a aplecat asupra bolnavului si cu un suras fin ia soptit: ”Nu, n-ai sa mori, pustiule! Voi avea eu grija de tine.” Aceasta era Agnes. Zi si noapte timp de peste 5 luni (din cele 7 luni cat s-a aflat scriitorul in Italia) a vegheat Agnes langa patul lui Hemingway. Pe de o parte pentru a-i face numeroasele spalaturi cu apa salina, astfel prevenind aparitia gangrenei, iar pe de alta parte pentru a-l impiedica pe ineditul pacient sa-si sustrage singur cu briceagul schijele care ieseau uneori la suprafata pielii. Hemingway scotea noapte precaut sticla cu coniac ascunsa din timp sub perna, dadea rapid pe gat o dusca, doua si suierand, ca sa nu simta durerea, se avanta cu briceagul asupra schijelor rebele. Trupul nu i-a iertat niciodata cruzimea la care a fost supus. In urma numeroaselor accidente grave, a exceselor bahice si alimentare trupul a fost cel care l-a tradat pe Hemingway, ajuns la 60 de ani o epava fizica irecuperabila.
Cand a cerut-o pe Agnes de sotie, Hemingway era cat se poate de serios. Agnes era prima lui mare dragoste. La doar 2 luni dupa ce o cunoscuse pe Agnes, tanarul Hemingway ii scria unui prieten ca se hotarase se sa casatoreasca. As spune, scria el, ca va fi foarte amuzant sa traim impreuna fara bani. Dar nu au trait niciodata impreuna. Dupa 7 luni de sedere in Italia, Hemingway revine in ianuarie 1919 in SUA. Agnes, ramasa in Italia, i-a promis ca-i va scrie in fiecare zi. La fel ia promis si Hemingway. “Iubita mea Agnes, mi-e dor de tine”, cel mai adesea ii scria Hemingway. “Iubitul meu Erni, te voi iubi intotdeauna”, nu intarzia sa-i raspunda Agnes.
Ochii care nu se vad, se uita?! Ramasa in Italia, frumoasa si fidela Agnes, cu toate ca-i scria in fiecare zi, si-i purta fotografia in buzunarul halatului, a realizat ca relatia ei cu mai tanarul Hemingway nu putea avea nici un viitor. Atragatorul baiat, cu un zambet dezarmant de copil nu-i inspira siguranta si seriozitate lui Agnes care era cu 7 ani mai in varsta decat Ernest. A fost doar o mica “indragosteala”, un “flirt nevinovat si accidental”, incerca ea sa se autoconvinga, lasandu-se curtata de catre capitanul italian Enrico Serena sau de locotenentul Domenico Caraciolo. In zadar! Inima ei stia ca-l iubeste pe Hemingway si ca-l va iubi toata viata, iar putinele relatii cu alti barbati erau doar un refugiu. Si totusi … In 7 martie 1919, dupa lungi framantari, nopti nedormite si evadari in munca asidua, Agnes ii scrie lui Hemingway o scrisoare. Era scrisoarea ei de adio. “Erni, dragul meu pusti. Iti scriu aceasta scrisoare noapte tarziu si frica mi-e ca te voi rani cumplit… Acum, departe de tine, mi-am dat seama ca sunt pentru tine mai mult o mama decat o iubita … As vrea sa ma casatoresc cu tine, dar tu nu esti decat un copil …Sper dupa un timp sa ma poti ierta si ca vei urma o cariera minunata, devenind ceea ce vrei tu sa fii cu adevarat… Cu admiratie si drag, prietena ta Aggie”. Pentru Hemingway a fost o lovitura de nesuportat: a facut febra si a stat in pat bolnav zile intregi. Disperarea si groaza au pus stapanire pe el. Nu se stie daca Hemingway a raspuns sau nu la aceasta scrisoare. Unul din prietenii lui Agnes von Kurowsky a ars toata corespondenta acesteia.
Se stie doar ca intr-o scrisoare din iunie 1919 Hemingway ii scria prietenului sau Howel Jenkins: “Am iubit-o candva, dar ea mi-a tras clapa. Nu o condamn. Voi incerca sa o scot din memorie printr-un “curs” zdravan de bautura si femei.” Nu a uitat-o insa niciodata pe Agnes, iar “tradarea” ei l-a macinat toata viata. La randul sau el insusi “trada” femeile de care se indragostea brusc si sincer, parasindu-le apoi pentru o alta femeie. Hemingway, scria F.Scott Fitzerald, avea nevoie de o noua femeie pentru fiecare carte mare. Hemingway a scris multe carti mari.
Dupa despartirea din Italia Hemingway si Agnes von Kurowsky s-au mai intalnit o singura data, la lacul Waloon, Michigan. Agnes isi dorea sa revina la Ernest pe care stia acum ca-l iubeste neconditionat. Dar era prea tarziu. Mandria ranita a lui Hemingway l-a impiedicat sa o stranga in brate pe Agnes si si-i spuna :”Te iubesc!”.
In doar cativa ani Ernest Hemingway devine unul dintre cei mai mari scriitori ai generatiei sale. Agnes isi continua cariera de asistenta medicala a Crucii Rosii americane. Se casatoreste la 36 de ani (1928). Dupa cel de-al II-lea razboi mondial se intoare cu cel de-al 2-lea ei sot in SUA, stabilindu-se in Key West. Timp de 15 ani Agnes si Hemingway au locuit la doar cativa km distanta unul de altul fara sa stie nimic unul de celalalt.
In seara zilei de 1 iulie 1961, bolnav si deprimat, simtindu-se tradat de corpul sau si obsedat de idea ca este urmarit de F.B.I. (asa si era), Hemingway a cantat cu Mary (a 4 sotie) melodia lui preferata “Tutti mi chiamano bionda, ma bionda io non sono: porto i capelli neri” . A fost cantecul lui de adio. In zorii zilei de 2 iulie scriitorul isi trase 2 cartuse in cap. Al treilea gand de sinucidere si ultimul. Agnes a trait 92 de ani (1984). Sunt mandra de tine, ii scria candva Agnes pustiului Ernest. A fost mandra si l-a iubit pana la sfarsitul vietii ei, iar Hemingway probabil ia fost recunoscator intreaga lui viata pentru experienta si senzatiile pe care i le-a oferit Agnes. Inspiratia scriitorului venita din memoria acelei iubiri se regaseste in povestirile lui cele mai frumoase.
Galina Turtureanu
(2789)