Heidegger dorea ca Arendt sa-si dezvaluie propria ei forta intelectuala, ramanand totodata femeia “ in preajma careia totul devine bucurie” (10.02.1925).

Numeroase sfaturi, recomandari bibliografice, stil de lucru pe care profesorul nu ezita sa i le sugereze tinerei studente, au cedat treptat locul unor discutii de la egal la egal. Drumul pe care tu mi l-ai aratat este mai anevoios si mai lung decat credeam, ii scria Hannah mentorului sau. Pentru a-l parcurge e nevoie de o viata intreaga. Pentru ea insa acesta era unicul drum pe care putea sa-l urmeze, pastrandu-si loialitatea fata de sine insusi si filozofia sa. Arendt nu a uitat discursul lui Heidegger despre sacrificiul singuratatii pe care orice om de stiinta trebuie sa-l suporte. Te voi uita, ii spunea profesorul adorat, ori de cate ori lucrul meu va cere concentrare maxima (10.01.1926). Intre “opera” si “viata”, atat Heidegger cat si Arendt au pus in prim plan “opera”, cu sacrificiile ce decurg din aceasta alegere. Urmareste mersul gandului, o sfatuia profesorul. Si Hannah a urmarit gandul. La cea de-a 80-a aniversare a lui Martin Heidegger Arendt spunea: “ … cred ca atat viata acestui om, cat si opera lui ne-au invatat ce inseamna A GANDI”.
Mai era ceva. Amo, ii scria Heidegger in 1925, inseamna “volo, ut sis” (Sf. Augustin): te iubesc – vreau sa fii ceea ce esti. Citatul a insotit-o toata viata pe Arendt si poate nu intamplator tema ei de doctorat este “Conceptul de iubire la Augustin”.

Corespondenta dintre Martin Heidegger si Hannah Arendt intinsa aproape peste o jumatate de secol, denota o relatie de iubire si prietenie la cel mai inalt grad al armoniei, pe de o parte. Pe de alta parte, asa cum mentiona editoarea Ursula Ludz, scrisorile celor doi ne scot la lumina o cultura a intimitatii dintr-un alt timp, care urmeaza niste modele de comportament aproape straine generatiei de azi bombardate de libertinajul sexual. In relatia lor a existat intotdeauna o doza constanta de pudoare.
Au fost multe intalniri, au fost multe despartiri. Discutii, colaborari. Daca intre noi lucrurile ar fi decurs asa cum trebuie, ii scria Arendt in 1960, atunci cand a aparut cartea ei “The Human Condition”, te-as fi intrebat daca imi ingadui sa ti-o dedic. Cartea , a carei aparitie Arendt o datora intru-totul lui Heidegger, nu avea nici o dedicatie.

“Si daca-i dat de Dumnezeu
Te voi iubi mai bine dupa moarte” (Elisabeth Barret Browning)

Cea care nu s-a considerat niciodata filozof, si care vedea iubirea ca pe ceva “nelumesc”, Hannah Arendt, moare in 1975 (4 decembrie). Avea 69 de ani. La numai cateva luni distanta, in 26 mai 1976, moare si Martin Heidegger. Avea 87 de ani.
Si lumea a devenit brusc mai pustie …
Galina Turtureanu

(703)