Pe mormântul Inessei Armand, aflat sub zidurile Kremlinului din Piața Roșie (Moscova), printre numeroase coroane funerare se află și o coroană de flori foarte modestă cu o panglică mică pe care scria: ”Tovarașei Inessa din partea lui V.I.Lenin”. Nimeni în acel moment, nu bănuia vreo legătură sentimentală între Inessa Armand și Vladimir Ulianov (Lenin), între o franțuzoaică-englezoaică și a marelui conducător al revoluției din octombrie, între o descendentă din clasa de mijloc, și promotorul cruntei lozinci revoluționare: ”Scopul scuză mijloacele!”.

Singurul martor tăcut al presupusei relații amoroase dintre Armand și Lenin a fost soția acestuia, Nadejda Krupscaia. ” Se luminează casa când intră Inessa”, scria această în jurnalul sau. Nimic nu îi este indiferent. Trece (Lenin n.n.) totul prin filtrul inimii.”

Născută la Paris (1874), rodul dragostei dintre celebrul, la acea vreme tenor francez,Theodore Stephane și mai puțin cunoscuta pianistă englezoaică Nathalie Wild, micuța Ines a avut un debut dureros în viață. Pe când avea doar 5 ani, după moartea tatălui sau, Ines a fost dată de către mama sa, din neputința  financiară de a-și crește cele 3 fete, spre adopție unei mătuși bogate din Rusia. Sărăcia în care a trăit micuță Ines în Franța și Londra a fost brusc înlocuită de un trăi îmbelșugat.

Ines, a cărui nume a fost treptat rusificat devenind Inessa, a avut șansa nesperată a unui trăi bogat în casa unei familii înstărite care punea mare accent pe educația și cultura nepoatei. Frumusețea, inteligența, bogăția, talentul muzical și abilitatea extraordinară de a cântă la pian și nu în ultimul rând, statutul social, au favorizat accederea Inessei la un post de guvernantă și, ulterior căsătoria ei, pe când avea 19 ani, cu Alexandr Armand, descendentul unei familii de negustoti foarte bogați.

Așa a început o altă etapă frumoasă în viața Inessei: căsătorie, activități de caritate, călătorii, participare activă în viață mondenă a înaltei societăți moscovite și neîntrerupta completare a studiilor de pian precum și a interesului crescut față de științele socio-politice. Familia Armand, cu nimic deosebită de celelalte familii bogate ale Moscovei, avea totuși ceva diferit: atât Alexander cât și Inessa erau susținătorii “amorului liber” într-o relație. Din această cauza, atunci când în anul 1905 Inessa a rămas însărcinată a 6-a oară, dar de această dată cu fratele mai mic al lui Alexander, Vladimir, în vârstă  de doar 18 ani,  Inessa și Alexander nu au divorțat. Dimpotrivă, Alexander a continuat să o ajute și susțină financiar pe Inessa în actele ei de caritate (deschiderea de școli pentru copiii de țărani) și nu-i dezaproba implicarea ei tot mai entuziastă în mișcarea feministă din Rusia pe care o inițiase. Implicarea totală a Inessei Armand în activitile ilegale ale Partidului Social democrat al Muncii din Rusia a atras inevitabil arestarea și exilarea în câteva rânduri a acesteia.

Devotamentul  pentru mișcarea revoluționară din Rusia avea la bază fascinația  neabătută a Inessei față de Comuna din Paris. Anul 1909-Paris, se presupune a fi momentul și locul întâlnirii dintre Armand și fondatorul teoriei marxist-leniniste Vladimir Ulianov (Lenin). Orașul natal devenise pentru Inessa oraș al exilului, iar pentru Lenin și alți câțiva bolșevici din Rusia, locul perfect unde să-și dezvolte nestingheriți activitatea revoluționară.

Relația sentimentală dintre Armand și Lenin a avut un debut lent, aproape insesizabil, care a căpătat pe parcurs o intensitate tot mai mare. Numeroși biografi și scriitori presupun că Inessa este cea care s-a îndrăgostit de Lenin, iar afecțiunea lui față de ea a apărut mai târziu. “Atunci am fost foarte speriată de prezența ta. Dorință inițială de a te vedea , concura teribil cu teamă de a fi în preajama ta”, așa scria Inessa într-o scrisoare către Lenin.

Într-adevăr , nu există nicio scrisoare a lui Lenin către Armand care să ateste și dragostea lui față de ea. Faptele din viață de zi cu zi însă erau mai mult decât grăitoare. Charles Rappoport, liderul fracțiunii revoluționare din Franța nota în jurnalul sau despre întâlnirea sa cu Lenin și Armând în cafeneaua de pe strada Orleans din Paris: ”Lenin nu a putut să-și ia ochii săi mongoloizi de pe micuța franțuzoaică!”

Cafeneaua din strada Orleans era locul unde Lenin și Armand puțeau fi des întâlniți și unde aceștia purtau interminabile discuții, urmate de plimbări prelungite pe străzile Parisului. Nu există o dovadă de necontestat a vreunei relații extraconjugale a lui Lenin cu Armand, însă corespondența dintre ei, în care în mare parte erau abordate subiecte politice se întrezărea o apropiere sentimentală. Ne-am despărțit, iubitule, ne-am despărțit!”,scria Inessa într-o scrisoare către Lenin când acesta, din nu se știe ce motive, părăsește, împreună cu soția sa, Nadejda, Parisul și pleacă în Cracovia. “Abia acum, mergând singură pe străzile pe unde am hoinărit împreună, am înțeles cu adevărat ce loc imens ai ocupat tu în viață mea!” Corespondenta lor, scria biograful rus Anatolii Latasev, este de o subtilitate incendiară.

Ce a stat la baza afecțiunii dintre Lenin și Armand? Iubirea sau devotamentul ambilor față de o cauza politică?  Lenin avea doar o singură pasiune vizibilă: pregătirea unei revoluții împotriva imperialismului mondial, iar sensul vieții constă în dedicarea “unei cauze mărețe”.

O relație de dragoste extraconjugală pentru viitorul lider al proletariatului mondial, era în fapt o grea încercare, o alegere dificilă între dragostea ce o purta pentru Inessa și morala revoluționară. “Dezmatul extraconjugal” era o trăsătură a “burgheziei în putrefacție”! Pentru noua ideologie proletară, pe care însăși Lenin o formulase, familia constituia nucleul societății.

Pasiunea lui Lenin pentru Armand se consumă discret în corespondență, discuții, plimbări și ascultarea repetată a sonatei lui Beethoven “Patetica”, preferata lui Lenin, pe care Inessa o interpreta excelent la pian.

Lenin își maschează sentimentele cât de mult poate, iar când are ocazia, se îndepărtează de Armand . “Ma întrebi dacă nu sunt supărată pe ține că ai hotărât să ne despărțim. Nu, pentru că eu cred că ai făcut asta nu ca să-ți faci ție bine”, îi scria ea, iubitului plecat în Cracovia. În anul 1912 Inessa revine la Moscova unde se oprește la casa familiei Ulianov. Pentru Nadejda Krupskaia, mai mult tovarășa de idei decât nevasta iubită a liderului fracțiunii bolșevice din Rusia, apropierea dintre Lenin, soțul ei, și Armand a fost ca un blestem: din anul 1909 și până la moartea Inessei, omniprezența franțuzoaicei  în compania familiei Ulianov era mai mult decât o relație de prietenie.

Krupscaia se resemnase în tăcere cu acest “ menage a trois”. În perioada exilului din Paris, în 1911, Nadejda hotărâse să îl părăsească pe Lenin pentru ca acesta să fie cu Armand, devenită între timp vecină de apartament. Rămâi, i-a spus Lenin soției sale devotate și tăcute, afecțiunea mea pentru Inessa nu diminuiaza cu nimic afecțiunea ce ți-o port ție. Și Nadejda a rămas, continuând să coabiteze neostil cu Inessa. Între cele două femei nu a existat nicio umbră de ostilitate. Unii biografi speculează lipsa copiilor în familia Ulianov, iar Inessa era, într-un fel, a devenit “copilul” lor de suflet.

Dragostea pătimașă pe care i-o purta de atâta timp lui Lenin, dezacordul ideologic în care intrase cu unii dintre liderii politici după revoluția din 1917, au întristat-o și obosit-o enorm pe Inessa Armand.” Sunt plictisită și indiferentă cu toată lumea”, scria ea în jurnal, “sentimente calde mi-au mai rămas pentru copiii mei și V.I.” V.I. nu putea fi altcineva decât Vladimir Ilici Lenin!

În 1920 Inessa pleacă în sudul Rusiei, în Nalcik, cu o misiune primită de la partid, unde se îmbolnăvește de holeră și moare. La înmormântarea acesteia Lenin, alături de Nadejda Krupscaia, era extrem de tăcut, părea de piatră și parcă îmbătrânise cu 10 ani. Cea care s-a îndrăgostit cândva atât de pasional de ochii și față lui “atat de vii” urma să-și ascundă inima sfâșiată sub zidurile Kremlinului.

În 1924, V.I.Lenin, care nu va reuși să-și revină complet după atacul armat al Faniei (sau Dora) Kaplan din 1918, moare, corpul său fiind expus într-un mausoleu din Piața Roșie. Ciudat sau doar coincidența, Piață Roșie, ca și Cafeneauna din stradă “Orleans”din Paris, a devenit locul unde cei doi îndrăgostiți s-au revăzut, de această data, la o întâlnire veșnică!

Galina Turtureanu

(1066)