Singurul meu ghinion in viata, dar paradoxal, si o mare sansa, spunea Hawking, a fost sa am ALS. Am avut insa noroc in aproape toate celelalte privinte. Mai ales, am avut noroc de sotia mea Jane care a facut posibil sa duc o viata cat se poate de normala si sa am o cariera reusita.

Intr-adevar, Jane s-a dedicat total atentiei fata de Stephen, renuntand la propria cariera ( Jane detinea un doctorat in poezia spaniola medievala). Devenise o umbra a acestuia. Lipsa permanenta a banilor, frecventele deplasari la conferinte, lipsa oricarui ajutor in ceea ce priveste ingrijirea celor trei copii inca mici, inrautatirea vizibila a sanatatii lui Stephen, au dus-o pe Jane de multe ori in pragul disperarii si al depresiei. Era extrem de obosita, dar nu renunta sa lupte pentru viata lui Stephen. In anul 1985, pe cand se aflau la o conferinta in Elvetia, Hawking a facut o criza prelungita de sufocare. Starea lui era intr-atat de grava incat medicii s-au oferit sa-l deconecteze de la aparatul de respiratie artificiala ca sa-i puna capat zilelor. Dar Jane s-a opus. Ea stia ca Stephen trebuie sa traiasca indiferent de pretul platit de ea. Starile ei de depresie si de descurajare au fost interpretate de Stephen ca “nelinisti la gandul ca in curand o sa mor si voia sa aiba pe cineva care sa le poarte de grija ei si copiilor si sa o ia de nevasta cand eu nu voi mai fi”. Asa sa fi fost? Caci Jane era cea care se ingrijea de tot si de toate, inclusiv de cariera stiintifica a lui Stephen. Nu parea genul ce-si dorea neaparat un ocrotitor. Era doar foarte obosita si singura. Spre deosebire de Stephen, Jane era credincioasa. Pentru Jane Dumnezeu era o prezenta reala, vie in care avea incredere.

Mergea frecvent la slujbele de la biserica locala. Apoi s-a inscris in corul bisericesc. Acolo l-a intalnit pe Jonathan Jones, organistul bisericii. Intre ei s-a legat o prietenie sincera (1980). Jane gasise in sfarsit pe cineva dispus sa o asculte. Hawking, a carui legatura cu asistenta medicala, Elaine Mason, angajata de catva timp, trece de la relatia pacient-asistenta la prieten – prieten, invoca gelozia fata de Jane si o paraseste. “… nu am mai suportat …” a fost o scuza plauzibila pentru el sa plece. In cartea sa “Dragostea are 11 dimensiuni. Viata mea cu Stephen Hawking”, Jane isi exprima regretul de a nu fi fost, din cauza oboselii si a multiplelor obligatii, in acea perioada mai apropiata de Stephen. De a putea sa-l faca sa rada si sa-l distreze asa cum reusea sa o faca Elaine. Citeam in ochii lui reprosul, spunea ea. A mai fost insa inca ceva: faima. Intre timp, Hawking a publicat cartea “O scurta istorie a timpului” (1982), faima lui atingand cote inimaginabile. Era “sufocat” de admiratori, care incercau sa-i intre in gratii pentru a fi si ei cumva in lumina faimei lui, scria mai tarziu Jane. Exact in acea perioada Elaine Maison devenise asistenta medicala a lui Stephen. Ma asteptam, ca cei care intrau in casa noastra pentru a-l ingriji pe Stephen, spunea Jane mai tarziu, sa ne respecte familia, dar multi nu au facut-o. Cei “multi” erau de fapt … o singura persoana, Elaine, care a facut ceva mai mult decat ii cerea obligatia de asistenta. Faima fizicianului, zdrobit de boala care i-a furat chiar si vocea, era tentanta.Stephen a fost cucerit de “ghiduseniile” lui Elaine, iar Jane si copiii au fost trecuti cumva in umbra. Parca nu mai contau. Cartea s-a aflat mai bine de 4 ani pe lista de betseller-uri din Sunday Times, lucru fara precedent, iar relatia din familie devenea din ce in ce mai problematica. In cartea sa de memorii “Travelling to Infinity”, Jane isi exprima durerea provocata de trauma despartirii de Stephen si, nu in ultimul rand, nevoia de a-si apara onoarea. Caci, spune ea, sunt constienta ca sotul meu a devenit o persoana foarte cunoscuta si imi este teama ca in cartile despre el numele meu sa nu fie dezonorat. Relatia ei cu J.Jones inainte de casatoria lor din 1997 fiind una dintre temele predilecte pentru speculatii.

Stephen Hawking continua sa fie unul dintre cei mai cunoscuti oameni de stiinta din lume si aceasta faima se datoreaza nu atat teoriilor sale cat mai ales, spunea el, “pentru ca intru in categoria stereotipa de geniu invalid”. Jane Hawking cel mai probabil va ramane in istorie drept femeia care prin devotement si sacrificiu a determinat un om, pe Hawking, sa nu renunte la viata. Timpul a asezat cumva lucrurile pe fagasul lor, dragostea de candva dintre Stephen si Jane transformandu-se intr-o relatie de prietenie.
Asa a fost sa fie!

Galina Turtureanu

(209)