Nostalgia vacantelor, de acum incolo, va mirosi a ploaie in culori de curcubeu si va avea gust de  apa cristalina. Copenhaga always a pleasure!

1. Bicicleta, biciclitul, biciclistii

Sunt peste 400 km de piste in Copenhaga in sensuri multiple cu semaforizare speciala si reguli bine definite. Copiii de la 3 ani merg pe biciclete cu 2 roti. Nu exista limita de varsta, profesie, educatie sau sex, cand vine vorba despre mersul pe bicicleta.

De la cel mai mic la cel mai mare pe pistele destinate bicicletelor este un real traffic net superior benzilor auto, unde autoturismele cel mai des intalnite sunt cele care aprovizioneaza, curata sau repara ceva.

Din acest punct de vedere Copenhaga este cautata de multi primari de metropole importante pentru a prelua modelul de “inverzire” a traficului prin cresterea traficului de biciclisti.

2. Iarba lor  e  verde

Spre deosibire de Londra sau Singapore unde clar spatiile verzi sunt extrem de generoase, Copenhaga are un amestec ambiguu de natura salbatica cu gazon taiat frecvent. Printre blocurile cu strazi late, cu duble piste de biciclete si trotuare largi se gasesc la fiecare colt de strada, fiecare casa, fiecare bloc o gradina cu mult gazon (impecabil), niste copaci si flori care chiar daca sunt niste muscate fara pretentii ai senzatia ca sta cineva si le sterge de praf zilnic.

Nu compar cu Bucuresti-ul pentru ca fierea mea e oricum sensibila, in schimb daca ma gandesc la Londra, Paris sau Singapore as zice ca imi plac mai mult parcurile de aici tocmai pentru amestecul de padure cu iarba. Culoarea plantelor este mult mai intensa si verdele are nuante diferite, cu siguranta ca vremea si asezarea geografica influenteaza dezvoltarea lor insa trebuie sa amintesc si ca aici poluarea are cote foarte mici, ceea ce iarasi nu este de omis.