Cum să trăiești mereu cu sufletul împăcat și fără regrete

Editors choice
0

Cum să trăiești mereu cu sufletul împăcat și fără regrete

În fiecare noapte murim și în fiecare dimineață ne naștem iar, nevoiți să o luăm de la capăt. Mereu de la capăt… Așa că trăiește fiecare zi în mod demn de a o încheia: murind.

Ți-ai arătat astăzi aprecierea față de ceea ce iubești? I-ai spus mulțumesc celui care ți-a înseninat ziua? Ți-ai cerut scuze celui căruia i-ai greșit? Exprimă-ți toate aceste stări. Lasă-le să iasă din adâncul sufletului tău. Permite-le să vadă lumina zilei. Le-ai ținut prea mult ascunse înăuntrul tău și nu meritau asta. Nu le lăsa să moară odată cu tine, la venirea zorilor. Nu le lăsa să apună la fel cum o face soarele, care lasă loc nestematelor morții – stelele.
Spune tot ce simți și simte tot ce spui. Închide ochii împăcat de parcă i-ai închide pentru ultima oară.

Ai spus Multumesc pentru Azi?

The-Lobster-AnonimulÎncepi să caști, iar pleoapele ți se închid alene. Inima începe să bată mai tare, lovită din toate direcțiile de regrete. Nu ți-ai cerut iertare azi, deși ai greșit. Nu ți-a păsat de acel suflet, deși el avea nevoie de tine. Nu ai spus mulțumesc, deși ar fi trebuit. Nu ai zâmbit, deși ai fi avut sute de motive! Ai adoptat aceeași mimică serioasă pe care o porți, parcă mândru, dar nepăsător, în fiecare zi. Mereu și mereu. La fel ca ieri. La fel ca alaltăieri. La fel ca… întotdeauna?!

Nici nu îți mai amintești când ai trăit altfel. Nici nu îți mai amintești când zâmbeai pur. Când știai să îți ceri iertare și să ierți.

coupleAi vrea acum să faci toate astea. Ai vrea să alergi acum spre toți cei pe care i-ai apreciat și să le arăți în sfârșit asta. Că ți-a păsat. Da. Vrei. Ai fugi acum pe aleile slab luminate de stele. Ai orbecăi în întuneric în căutare de lumină. Da, cât de tare ai face-o. Ai fugi, ai spune și ai simți… Asta ai face. Dar inima aia fragilă din pieptul tău bate acum mai încet, apăsată sub multitudinea de regrete. O ultimă lacrimă curge. E ultima pentru că ochii ți s-au închis. Ți s-au închis pentru totdeauna. A fost ultima ta zi. Ultima! A fost ultima ta lacrimă.. Și a fost una de tristețe. De durere surdă. Ai murit. Dar ai trăit?

Fugi acum, spune acum, simte acum! Asta până când inima aia fragilă din pieptul tău mai bate.

Până când timpul ți-o mai permite. Decide soarta ultimei tale lacrimi. Decide să fie una de bucurie, mulțumire și pace. O lacrimă ce curge lin, nefiind sufocată de regrete. Trăiește. Moartea e sigură. Te așteaptă la fiecare colț, dornică să te ia în brațe. Viața e nesigură. O poți pierde ușor. Dacă ai primit acest cadou, bucură-te de el cât îl ai. Nu fii nerecunoscător, trăind nepăsător. Bucură-te. Simte. Și arată!

Diana Aldea

(391)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Your email address will not be published. Required fields are marked *