Cand mi-a cerut cineva sa scriu, la un moment dat despre jocuri bebelusi, am crezut că mi-a tras ceasu biologic si nu-l aud eu. Noroc că tipa mă cunoștea si-a durducat vreo 25 de emoticoane, pe care eu nu le-aveam în smartphone si m-am uitat la ele curioasă, ca Cloșca la Horea și Crișan.

De fapt, nu stiți voi cât apreciez faptul că cineva a inventat oareșcând jocurile astea. Ca să minimalizeze tentația introdusului în guriță a unei bucăți de lemn găsite pe stradă și tentația bobului de fasole îndesat în nas. Aceasta din urmă nu cred că se încadreaza la jocuri, dar am văzut că se poartă si-am luat bebelușul sub braț si l-am dus la orelist, spre fericirea maică-sii si disperarea lu ăla micu.
„Hei, Jack, îmi pare rau că te-am chinuit, dar află că vrejul de fasole nu crește așa.“

În avion, în trăsură, în planetarium sau pe scara mea- e admirabil să văd bebelusi jucându-se si să nu-i aud urlând.

Anul trecut, cand am efectuat ultimul zbor spre Egipt, în interes absolut neinteresant pentru altii, jumătate din pasageri aveau vârste cuprinse între aproape zero si cinci ani. Una stătea să nască, deja încercam să-mi amintesc cum se rup apele, ca în vremea lui Moise.

Doamna din spate, încotoșmănată până în vârful dinților, avea 3 copii moleșiți de căldură, pe care-i lăsase așadar în pampersi plus maieuț. Dotați cu ustensile de tortură, că jucării nu păreau, mi-au dat pe rând turbulențe, în timp ce măicuța își căuta picături de ochi, cremă de mâini si probabil canabis- în geanta cu produse cosmetice. Era toată un zâmbet, deși copilandrii au reusit să îsi aducă semenii la un stadiu în care se rugau ca avionul sa fie deturnat sau oricum, pasibil pentr-o aterizare de urgență.

O altă domniță cu bun simț și instinct matern palpabil, însoțită de doi copilași, se zbocotea de îngrijorare când cel mai mic, plesnit de ciudata presiune atmosferică, scotea sunete ca șarpele cu clopoței. Noi ăștialalți, căscam să ne desfundăm diverse trompe, dar el ce să facă? Si după ce-a încercat mamica diverse tehnici de liniștire, a scos din geantă o crema de bebeluși si i-a masat pruncului picioarele si mânuțele. A adormit si el si vecinii, crema avea un miros plăcut de plăcintă cu urdă.

Jucăriile pentru copii nu trebuie alese la întâmplare.

Ele se înmânează precum o carte: depinde de vârstă, gusturi, interesul personajului. Eu recunosc că-s destul de obtuză uneori si-mi car dupa mine, în concediu, cărțile din care învăț. Dar casc după 3 minute si stau să plang dup-o Agatha Christie care să mă transfere în lumea ei misterioasă. Cu tot cu bloody mary.

Dragi părinți, fiți grijulii când cumpărați jucării pentru bebei – care-o fi vârsta până la care-i numiți așa?

Unii se joacă într-un spațiu închis, plin de lume, cu ciubotele din picioare timp de-o ora si n-au treabă. Altii le-aruncă în capul victimelor colaterale, tot timp de o oră. Si mămicile indulgente zâmbesc și-i pupă de mama focului. Ti-a zburat rimelu, simți că-ți dau lacrimile pe nas? Să fim serioși, doar te prefăceai că dormi. Cu copilu n-am nimic, dar ție, tanti, ti-as lua năframa ca sa te trag de ciuf.

Jucăriile trebuie personalizate.

Nu-i înmânezi o chitară zdrănganitoare si un xilofon- copilului hiperkinetic. Nu în public, nu în mijloacele de transport, nu când astepți la policlinică.
Da, si un simplu cub colorat poate fi periculos, dacă timp de câteva ore tu-ti neglijezi copilul si el simte instinctual că poate atrage atenția cuiva. Plesnindu-l cu ce-are în mânuță, încă nu poate spune „tu mami, urlu, deci exist, prefă-te că-ți pasă, ăilalți îti zâmbesc numai de complezență, i-am enervat eu, suficient cât să uite ca le-a urat căpitanul un zbor plăcut.“

Mi-am amintit mai târziu aspectul cu masajul liniștitor la copiii si-am cumpărat un ulei pentru bebeluși. Când păream eu mai cuminte si consortul mai agitat, i-am propus să-i masez un deget, lobul urechii, să-l hipnotizez, orice, numai să se calmeze. Nu si nu, el voia să-i raspund la 77 de întrebări, atâtea nu avusesem nici când am dat examenul pentru certificatul B2, în Köln. Așadar am sfârșit prin a-mi turna ulei în cap, citisem undeva că de-aia îmi stă părul creponat pentru că am scalpul uscat iar uleiurile cu PH neutru sunt ideale. Ca sa-mi irig rădăcinile si cu puțin noroc, sinapsele. C-ar fi fost strigător la cer să râncezească fiecare sau oricare, pe rând.

Hapi.Riverwoman

(465)