Anamaria
„Toţi oamenii îşi pot depăşi condiţia şi pot dobândi succesul, dacă sunt pasionaţi şi dedicaţi cauzei lor.” — Nelson Mandela
Avem placerea de a auzi numele rasunator al filosofului Mircea Eliade inca din liceu; operele sale au devenit canonice pentru tinerii romani, ceea ce putini stiu insa, este fascinanta poveste din spatele binecunoscutului roman Maitreyi.
Plecat la studii in India, tanarul Eliade este invitat de catre maestrul sau in propria casa pentru a trai experiente autentice indiene. Aici o intalneste pe ea, tanara cu ochi mari si negri, in varsta de numai 16 ani, pe numele sau de Maitreyi Devi. Romanul sau celebru ii poarta numele, aici este descrisa tanara ca avand un aspect de-a dreptul banal si obisnuit, considerata la inceput de catre scriitor ca fiind…urâtă.
„Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară” (romanul Maitreyi)
Intalnindu-se frecvent in casa, asa cum este prezentat si in roman, Mircea Eliade ajunge sa se indragosteasca de tanara bengaleza. Pentru a fi mai aproape de aceasta, acesta profita de cultura sa vasta pentru a o invata franceza, iar Maitreyi la randul sau, bengaleza. Lucrurile continua in acelasi ritm mult timp fara ca familia tinerei sa realizeaza ca intre cei doi se petrece mai mult decat o relatie strict profesionala.
Daca ar fi sa judecam potrivit romanului lui Eliade, in Maitreyi relatia lor se va consuma, firesc si normal ca la europeni:
„acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte”
Timpul trece, Eliade este nevoit sa paraseasca India, iar relatia lor se stinge, insa povestea nu. Dupa 42 de ani de la incheierea povestii de dragoste cu iz de Orient Maitreyi descopera ca scriitorul a transformat iubirea lor facand-o nemuritoare si dandu-i viata intr-un roman, care se va repeta de fiecare data cand un cititor o va deschide pentru intaia oara.
Astfel ia nastere romanul raspuns…
Cunoscut sub numele de „Dragostea nu moare„, romanul se adreseaza intregii lumi, dar mai ales noua, occidentalilor: „Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea. Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat.” asa afirma Maitreyi Devi in cartea sa, unde, potrivit ei, iubirea lor a fost mai profunda decat cea trupeasca, a fost o dragoste spirituala.
„Nu trupul tău, Amrita, eu vreau să-ţi ating sufletul”
(736)
