451º Fahrenheit este temperatura la care hartia arde.
Inseamna cam 230º Celsius. Fierbinte, nu?

Ray Bradbury a scris romanul Fahrenheit 451 imaginand o lume in care cartile sunt interzise. Nimeni nu avea voie sa detina o carte, fiind supus unor pedepse groaznice. Pompierii, urmare a denunturilor primite, se duceau la domiciliul celui reclamat si cu niste aruncatoare de flacari, ardeau cuvantul scris. Pompierii nu se ocupau de stingerea incendiilor, ci de producerea lor.
Cartile erau interzise caci legea spunea ca aduc nefericire, inegalitate si pot da idei. Iar oamenii nu au nevoie de idei pentru a-si duce viata in liniste si pace. Astfel conducatorii impuneau fericirea.
Traim vremuri fierbinti.

Niste indivizi au lucrat ani de zile sa fabrice un personaj si se pregatesc sa ni-l livreze astazi in chip de lider imaculat pe care tara il merita cu varf si indesat.
Român, onest, educat, ortodox, caucazian, cu odrasle si foarte patriot.
Acesti indivizi ne spun sa ne ardem cartile din biblioteci ca sa fim egali.
Acesti indivizi ne spun ca trebuie sa ne simtim mandri ca suntem contemporani cu ei si sa fim fericiti ca ne permit sa le respiram din aerul pe care tot ei ni-l dau gratis, fara taxe, din dragoste pura.
Acesti indivizi ne spun ca totul ce nu sunt ei, ne este dusman.
De fapt acesti indivizi ne dispretuiesc zambind smechereste din buze.
Personajul lor, fabricat cu atata truda, si probabil ales cu grija dintre alti fabricati, este un personaj inceput dar neterminat.

Ca si un actor de filme pornografice homemade cu papionul la șliț.
Ia note de trecere doar la oral. La scris nu stie decat sa copieze.
Un fanfaron stupid, un impostor fara cariera, fara meserie, nici macar cu bune maniere, e catapultat sa ne fie conducator. Pentru ca le seamana, e ca ei. E produsul lor.
Ticalosia, incompetenta, hotia si prostia este tot ceea ce ii reprezinta.
Puterea, protectia si banii este tot ceea ce isi doresc.
Iar pentru asta sunt in stare sa ne arda cartile.
In romanul lui Bradbury, pentru a tine viu cuvantul tiparit, oamenii s-au transformat in carti. S-au refugiat in locuri izolate, au memorat fiecare cate o carte pentru a o putea transmite mai departe generatiilor viitoare in speranta ca vremurile se vor schimba.

Noi ce facem pentru copiii nostri? Ramanem acasa scârbiti, memorand cu frenezie vreo carte?
Si daca, din intamplare, memoram cu totii acelasi scriitor si acelasi titlu? Ce le vom da generatiilor viitoare? Scârba, lenea si dezinteresul nostru?
Eu vreau sa-mi pot alege nefericirea.
Vreau sa pot alege ca altii care muncesc mai mult si mai bine ca mine sa nu-mi fie egali.
Vreau sa pot alege sa am sansa sa pot s-o iau de la capat. Chiar si cand citesc o carte.
Tu?

Pindic Ghiocel

(662)