Mos Craciun si timpul povestilor

0

Mos Craciun – a devenit un locuitor al planetei noastre, cu domiciliul în Laponia, cu adresă poştală şi de e-mail; cu sania trasă de reni vine doar la conferinţele de presă, dar nu prea mai zboară cu ea ca sa ducă daruri de când a delegat această responsabilitate, cedând şi veniturile din publicitate francizelor locale. Este succesul zdrobitor al vizibilului în faţa imaginabilului şi înlocuirea ţării dorinţelor cu ţara jucăriilor.

Mos Craciun-ul roş-alb vine, sună la uşă; are un sac mare către care se îndreaptă din prima clipă ochii copilului; întreabă : „ai fost cuminte?”; copilul răspunde „da”, după ce a mai aruncat o privire spre părinţi spre a se asigura că rămâne valabil târgul încheiat săptămâna trecută; „foarte bine, dar o poezie ştii?”; după ce spune şi poezia copilul îşi primeşte cadoul. Copilul obţine un cadou dar nu i se dă ocazia să construiască o poveste. Totul este văzut, nimic nu mai trebuie imaginat.
craciunCrăciunul, sărbătoarea Naşterii, e un timp al deschiderii porţilor dintre cer şi pământ. Încă înainte de era creştină timpul din preajma solstiţiului de iarnă era unul hibrid, suspendat între lumea oamenilor şi spaţiul poveştilor. Oamenii se adunau în jurul focului şi îşi înşirau întâmplările de peste an. Omul a avut întotdeauna nevoie de poveşti care să dea formă dorinţelor şi sens întâmplărilor.
Anul romanilor se încheia cu cinci zile fără nume, nefastele, când nu era bine să ieşi din casă şi, în orice caz, nu era bine să începi nimic. Chiar şi ei, oameni ai faptelor, sacrificau cinci zile din timpul trăirii ca timp al povestirii.

Camus spunea că trebuie să alegi: să trăieşti sau să povesteşti. E o formulare tipică pentru timpurile noastre. De foarte multe ori nevoia de psihoterapie e o nevoie de poveste. Nevoia de a reînvăţa să trăieşti şi să povesteşti.

Cum?

1. Descopera care e povestea ta, nu rolul tău; poti juca multe roluri, dar ele trebuie să intre intr-o singură poveste; rolurile şi măştile se schimbă, dar nu lăsa sa intre personaje din poveşti diferite.

2. Afla ca povestea e mai importantă decât succesul într-un anumit rol; de fapt succesul se dovedeşte a fi un castel de nisip dacă nu conţine o poveste esenţială ca structură de rezistenţă.

3. Reaminteste-ti ca toate poveştile au final fericit, nefericire e doar refuzul poveştii. De ce refuzăm povestea? Pentru că ne e frică de probele iniţiatice de la început; cei mai mulţi dintre eroii de poveste eşuează de două, de trei sau chiar de nouă ori înainte de a reuşi, aproape întotdeauna ajutaţi de iraţional; ori eşecul şi iraţionalul sunt dureri prea greu de suportat pentru moderni.

Încercând să evităm durerea inerentă oricărei construcţii, ne trezim, uneori foarte târziu, cu durerea cronică a lipsei povestii în viaţa noastră. Psihoterapeutul îşi poate propune să ajute la identificarea surselor narative, dar nu le poate crea. De aceea avem nevoie de Moş Crăciun. Cel invizibil. Cel care te pune sa imaginezi o poveste a ta nu sa reciti o poezie scrisa de altul.

psihiatru Dan Ghenea

(404)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Your email address will not be published. Required fields are marked *