RaLix
"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein
Ralix the others. Discover Yourself
Suprimarea dorințelor este poate una din cele mai traumatizante experiențe ale noastre, traduse ulterior în frustrări și complexe. Ne pierdem legătura cu noi înșine și cu lumea din exterior. Narcisistul , scria Martha Stout, nu este chiar o persoană rece și distantă. Doar pare așa. La fel ca toți oamenii, el simte și trăiește emoțiile – vinovăție, iubire, tristețe, pasiune, disperare – la cote de intensitate maximă. Problema intervine atunci când ne punem întrebarea: față de cine sau ce trăiește narcisistul aceste sentimente? Față de el însuși și imaginea lui despre sine! Flirtează cu solitudinea, dar îi este dor de oameni, jonglează cu opulența, încrederea și siguranța în sine, deschiderea, dar se simte gol, confuz, abandonat și cu un sentiment de stimă de sine foarte scăzut.
Cel mai mare neajuns de care suferă un narcisism este puternicul sentiment de inadecvare și incapacitatea lui de a empatiza cu emoțiile, nevoile celorlalți, de a reacționa adecvat la ele. I.Yalom definește narcisismul ca pe un eșec al empatiei. Neputința lui de a se deschide emoțional și de a-i vedea pe ceilalți nu doar ca „obiecte utile” în dobândirea sentimentului interior de stimă de sine, ci și ca ființe „vii”, este moștenirea pe care părinții săi i-au lăsat-o atunci când el însuși a fost perceput ca „util”.
Într-un fel, spunea Dostoievskii în „Crimă și pedeapsă”, suntem cu toții, și destul de frecvent, niște nebuni, cu singura deosebire că „bolnavii” sunt ceva mai „într-o doagă” ca noi. Narcisismul nu este o exclusivitate, apanajul doar a unor oameni (cu excepția formei sale patologice), ci într-o doză mai mare sau mai mică face parte din lumea interioară a fiecăruia dintre noi. Stima de sine greșit înțeleasă, când nu se bazează pe realizări și caracteristici reale ci doar imaginare, poate ușor decădea în porniri narcisiace.
Lisa Firestone ne invită mai întâi să găsim răspunsul la întrebarea: Ce te-a adus în această relație? Ai nevoie de o relație care să-ți confere un statut; Ai nevoie de cineva cu care să te identifici: sau Ai atât de multă iubire încât nu contează cui i-o dăruiești?
Onestitatea cu care răspunde fiecare în parte la aceste întrebări, va fi calea către înțelegerea propriei naturi și, esențialul, va genera acea capacitate majoră de a fi deschis la realitatea celuilalt și nașterea dorinței de a încerca să-l înțelegi și să-l ajuți. A tolera egocentrismul cuiva în cadrul unei relații înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin decât „să-i dai apă la moară”. ”Uite-te la mine!”, „Priveşte-mă!”, „Admiră-mă!” cere imperativ un narcisist, dar când îl vei întreba „Ce” anume să devină motivul adorației, nu va ști ce să răspundă. Nimeni, niciodată nu l-a ajutat să înțeleagă cum anume să-și revendice propria lui identitate cu valoarea, semnificația și respectul aferent stimei de sine. Narcisitul nu are cu ce se mândri în mod real, iar confruntarea sa cu realitatea are toate șansele să genereze intoleranță sau, în caz ideal, dorința lui sinceră de cunoaștere și înțelegere a celuilalt, dorință de a iubi.
Răbdare, Răbdare, Răbdare … Doar cel ce iubește poate aduce jertfă răbdării pe tărâmul iubirii. A învinovăți pe celălalt de egoism și totuși să rămâi împotmolit/ă într-o relație ce te seacă de energie, ce-ți anulează identitatea, fără a încerca o schimbare, este nedrept. Alegerea e la îndemână oricui! Compasiunea, Autenticitatea, Răbdarea cu care cineva se străduiește să-și salveze propria iubire față de celălalt, pot fi cele mai eficace mijloace prin care partenerul narcisiac va învața știința Empatiei și Stimei autentice de sine. Bineînțeles, poate fi o cauză pierdută, dar atunci și numai atunci vom ști că am ajuns la capăt de drum. Înțelepciunea de a ieși dintr-o relație distructivă ne oferă șansa de a fi mai pregătiți pentru iubirea care ne așteaptă altundeva.
De ce e de neconceput un Narcis feminin, se întreba C. Noica. Femeia se privește totuși nespus de mult în oglindă. Dar probabil pentru a vedea acolo pe un altul – care o privește. Este nevoie într-adevăr de un miracol pentru a reda unei ființe atât de fragile, așa cum este narcisistul, forța iubirii de viață și de oameni. Iubirea nu poate fi diminuată de slăbiciunile noastre omenești, iar căutarea acelui cineva care-l va iubi cu blândețe pentru „ce este”, nu adoră pentru „ceva”, este ceea ce-și dorește un narcisist. Urmează doar ca el să fie ajutat să-și descopere această proprie dorință reprimată!
Galina Turtureanu
(910)