Si oare azi cum să ne împăcăm?

15 views
0

V-ati dat seama demult ca nu scriu pentru Zeii si Zeitele care au casnicii/relatii ideale. Eu nu cred în Zeite. Au murit cand s-a editat prima enciclopedie de mitologie greaca.

Ne-am cam lămurit că ne certăm cu totii. Suntem pe design comun- avem o inima, doi plamani, creier- pe care îl folosim din cand in cand. Si limba pe care-o tinem în frau atat de usor de parca-i vorba de-o herghelie de cai sălbatici. Pe cei care afirmă melodios noi nu ne-am certat niciodata ii cred. Intuiesc c-au alte preocupari ce presupun explozii- nu neaparat comune.

Doar pentru ca tu zbieri si el tace, nu înseamnă ca nu v-ati certat.

Happy couple doing finances at homeLa începutul unei relatii , stropiti cu endorfine am pupa si televizorul la care se uita el cand e meciul cu Steaua. „Ia draga telecomanda, eu oricum doream sa fac băita cu spuma, clabuci si un Julio Iglesias pe fundal”. Scurtcircuitările apar mai tarziu si odata cu primele valuri e tot mai greu sa ramanem la suprafata si sa nu ne ducem naibii pe fundul mării si-al relatiei .

Mai importante decat certurile sunt strategiile de împăcare – adica momentele alea in care trebuie sa te lepezi de orgoliu si sa te prezinti in fata aluia cu care-ai zis tu odata ca vrei sa ramai pe vecie- ca sa însiri niste scuze. Cam la fel de usor le e si lor – barbatilor normali – sa îsi toarne cenusa în cap si sa îngenuncheze langa fustita ta croncănind c-au gresit undeva/candva da nu din vina lor.

Idealul iubit împaciuitor a fost cel cu care am ramas si astazi prietena buna desi erotismul a incalecat   pe-un Pegas si dus a fost.

Cum era el? Nu ne-am certat vreo 2 ani. Apoi am început sa  avem pareri contradictorii despre orice. Eu eram cea care striga ca o harpie torturata.

El era cel care vorbea mult, calm si enervant . Cu cat încerca sa ma calmeze fara sa  prompteze verbal exact ce doream eu sa aud, cu atat ma enervam mai tare.

Niciodata nu striga el la mine. Ma contrazicea cu  voce plăcută si cu  drăgălăsenie, încat imi venea sa-l strang de gat numai sa scoata un sunet mai feroce. Nu ramaneam suparati de pe o zi pe alta si nici macar de pe o ora pe alta. Cu stăpânirea de sine de care dădea dovada si c-o inteligenta vie, mă aseza lejer la masa trativelor, ma asculta si chiar îmi dadea dreptate daca argumentele mele erau viabile. Taur. Tot taur mi-am dorit. El a ramas în turma lui si eu am devenit o vițică speriata care începea sa asculte ce povesteste Neti Sandu.

Evident ca pe urmatorul nu l-am cautat la matrimoniale boldând „preferabil din zodia Taur” ci mi l-a scos in față destinul si semaforul care se facuse rosu. Detalii care nu mai conteaza.

Dupa cateva luni am aflat în ce zodie este pentru ca nu am coroborat vreun pic data nasterii cu misterele astrologiei . Nu ne-am certat luni de zile.

Până am dat de  coarnele taurului si el de  coada alunecoasa a pestelui.

3 zile de muțenie dupa o sfada ca-n „Tradati în dragoste” erau initial o bonificatie. Apoi as fi preferat sa strige la mine 3 zile decat sa se poarte ca o piatra într-un rucsac. El se enerveaza, eu ma enervez, el striga, eu strig, el compară, eu compar, ne chinuiam reciproc de parca ne plătea cineva. Si ne iubeam, nu ne-am fi despartit de buna voie si nesiliti de viata.

Scuzele? Mai degrabă am fi mers voluntari in Irak sa cautam mine pe sub garduri. Dupa 3 zile ne-asezam oarecum pe canapea incă spumegind , eram terminati fizic si psihic amandoi, deja-mi adunam bani de psihiatru , că prietena mea făcea atac de panica atunci cand vedea ca sun eu.

si-oare-azi-cum-ne-impacamStiu ca dupa o cearta zdravana el a dormit în alta camera pe canapea si eu in dormitor. Stiam ca de data asta era randul meu la emisiunea iarta-mă. Ma cam ciupeau de fund  țântarii si remuscarile  , asa ca pe la 3 noaptea m-am târât în 4 lăbuțe, pe modul silent pana langa canapea sa vad daca sforaie sau se zbocoteste suspinand dupa razboi. Voiam sa-i spun sa ma ierte si sa-l chem sa doarma în pat.

Da- dormea bine si n-am avut puterea sa îl trezesc. As fi  sarit cu umbrela  de pe  cea mai inalta statuie din oras daca asta m-ar fi scutit de obligatia morala de a-mi cere scuze.

Vestea proasta e ca daca ai un temperament sangvinic spre coleric- te va enerva si tacerea si sfada in sine si argumentele bine plasate.

Vestea buna ar fi că daca nu te lasi tras pe fundul mării cand guverneaza Neptun si reusesti sa-ti amintesti momentele frumoase , daca esti capabil sa-ti exprimi sentimentele si daca el te mai iubeste îndeajuns încat sa le asculte , daca poti sa spui „iarta-ma” si sa mergi mai departe – esti succesoarea unei Zeite. Ele nu mai exista, dar sigur au lasat ceva în urmă.

Va regasiti în vreo ipostaza din povestea mea?

Hapi.Riverwoman

(1110)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments
  • lotusull#1

    3 octombrie 2013

    Nu ca ma laud acum, da’ sunt aproape sigura ca sunt succesoarea vreunei zeite 🙂
    Ma cert rar, rar de tot si atunci doar daca celalalt nu doar ca ma calca pe coada, ci insista si sare pe ea cu amandoua picioarele.
    In general sunt calma, am tolba plina de argumente, incerc sa discut ptr a rezolva ce-o fi de rezolvat. In particular, se mai intampla sa ridic tonul, sa devin taioasa, expeditiva, sa turui ca o moara stricata sau sa tac intr-un asemenea hal incat as putea enerva chiar si o piatra.
    Daca o fac eu lata, am o mica strategie. Merg spre celalalt si cat pot eu de gratios, ii spun : in marinimia mea, am venit sa te iert 🙂 Uzez cat pot de tachinare, umor si chiar misto, mai putin de sex ca strategie de impacare. Stiu ca s-ar putea sa fie mai simplu, dar nu-mi vine, pur si simplu am nevoie de un alt context ptr harjoneli 🙂

    Răspunde
    • Hapi#2

      4 octombrie 2013

      Cateodata problema e ca ai tolba plina de argumente….de aici pot trozni cele mai inflacarate discutii

      Răspunde
  • mihaela pojogu#3

    3 octombrie 2013

    Eu sunt cu argumentele iar el cu cat mai putine detalii si tachinarea. :))

    Răspunde
  • Lola#5

    3 octombrie 2013

    Eu zbier-El tace 🙂

    Răspunde
    • Hapi#6

      4 octombrie 2013

      Sa conjug si eu.
      Noi zbieram si apoi noi tacem

      Răspunde
  • federova#7

    3 octombrie 2013

    Noi ne certam destul de rar iar certurile sunt minore, mai mult eu sunt cea care face bot din te miri ce. Suntem tacuti cateva ore si apoi ne trece instant. Bine…de cand a aparut bebe in viata noastra nu prea mai e timp de cearta :)). Anyway…shame on me ca nu-mi aduc aminte sa fi zis vreodata iarta-ma! 🙁

    Răspunde
    • Hapi#8

      4 octombrie 2013

      O, da, eu am zis dar m-a cam usturat limba .

      Răspunde
  • Mihaela#9

    4 octombrie 2013

    Da, ma regasesc mai ales in chestia asta:
    „Cum era el? Nu ne-am certat vreo 2 ani. Apoi am început sa avem pareri contradictorii despre orice. ”

    Am patit-o si eu. Si nici acum nu pot intelege cum ani intregi poti sa te impaci asa de bine si deodata, brusc, sa incepem sa avem pareri contradictorii despre orice. Chiar asa brusc ne schimbam? Sau se mai duce iubirea si incepem sa vedem lucrurile cu alti ochi?

    Răspunde
    • Hapi#10

      4 octombrie 2013

      Exact. Se duce iubirea si nu mai avem rabdarea (in unele cazuri/relatii) sa suportam lucruri pe care endorfinele le faceau chiar placute
      Ele devin enervante

      Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *