V-ati dat seama demult ca nu scriu pentru Zeii si Zeitele care au casnicii/relatii ideale. Eu nu cred în Zeite. Au murit cand s-a editat prima enciclopedie de mitologie greaca.

Ne-am cam lămurit că ne certăm cu totii. Suntem pe design comun- avem o inima, doi plamani, creier- pe care îl folosim din cand in cand. Si limba pe care-o tinem în frau atat de usor de parca-i vorba de-o herghelie de cai sălbatici. Pe cei care afirmă melodios noi nu ne-am certat niciodata ii cred. Intuiesc c-au alte preocupari ce presupun explozii- nu neaparat comune.

Doar pentru ca tu zbieri si el tace, nu înseamnă ca nu v-ati certat.

La începutul unei relatii , stropiti cu endorfine am pupa si televizorul la care se uita el cand e meciul cu Steaua. „Ia draga telecomanda, eu oricum doream sa fac băita cu spuma, clabuci si un Julio Iglesias pe fundal”. Scurtcircuitările apar mai tarziu si odata cu primele valuri e tot mai greu sa ramanem la suprafata si sa nu ne ducem naibii pe fundul mării si-al relatiei .

Mai importante decat certurile sunt strategiile de împăcare – adica momentele alea in care trebuie sa te lepezi de orgoliu si sa te prezinti in fata aluia cu care-ai zis tu odata ca vrei sa ramai pe vecie- ca sa însiri niste scuze. Cam la fel de usor le e si lor – barbatilor normali – sa îsi toarne cenusa în cap si sa îngenuncheze langa fustita ta croncănind c-au gresit undeva/candva da nu din vina lor.

Idealul iubit împaciuitor a fost cel cu care am ramas si astazi prietena buna desi erotismul a incalecat   pe-un Pegas si dus a fost.

Cum era el? Nu ne-am certat vreo 2 ani. Apoi am început sa  avem pareri contradictorii despre orice. Eu eram cea care striga ca o harpie torturata.

El era cel care vorbea mult, calm si enervant . Cu cat încerca sa ma calmeze fara sa  prompteze verbal exact ce doream eu sa aud, cu atat ma enervam mai tare.

Niciodata nu striga el la mine. Ma contrazicea cu  voce plăcută si cu  drăgălăsenie, încat imi venea sa-l strang de gat numai sa scoata un sunet mai feroce. Nu ramaneam suparati de pe o zi pe alta si nici macar de pe o ora pe alta. Cu stăpânirea de sine de care dădea dovada si c-o inteligenta vie, mă aseza lejer la masa trativelor, ma asculta si chiar îmi dadea dreptate daca argumentele mele erau viabile. Taur. Tot taur mi-am dorit. El a ramas în turma lui si eu am devenit o vițică speriata care începea sa asculte ce povesteste Neti Sandu.

Evident ca pe urmatorul nu l-am cautat la matrimoniale boldând „preferabil din zodia Taur” ci mi l-a scos in față destinul si semaforul care se facuse rosu. Detalii care nu mai conteaza.

Dupa cateva luni am aflat în ce zodie este pentru ca nu am coroborat vreun pic data nasterii cu misterele astrologiei . Nu ne-am certat luni de zile.

Până am dat de  coarnele taurului si el de  coada alunecoasa a pestelui.

3 zile de muțenie dupa o sfada ca-n „Tradati în dragoste” erau initial o bonificatie. Apoi as fi preferat sa strige la mine 3 zile decat sa se poarte ca o piatra într-un rucsac. El se enerveaza, eu ma enervez, el striga, eu strig, el compară, eu compar, ne chinuiam reciproc de parca ne plătea cineva. Si ne iubeam, nu ne-am fi despartit de buna voie si nesiliti de viata.

Scuzele? Mai degrabă am fi mers voluntari in Irak sa cautam mine pe sub garduri. Dupa 3 zile ne-asezam oarecum pe canapea incă spumegind , eram terminati fizic si psihic amandoi, deja-mi adunam bani de psihiatru , că prietena mea făcea atac de panica atunci cand vedea ca sun eu.

Stiu ca dupa o cearta zdravana el a dormit în alta camera pe canapea si eu in dormitor. Stiam ca de data asta era randul meu la emisiunea iarta-mă. Ma cam ciupeau de fund  țântarii si remuscarile  , asa ca pe la 3 noaptea m-am târât în 4 lăbuțe, pe modul silent pana langa canapea sa vad daca sforaie sau se zbocoteste suspinand dupa razboi. Voiam sa-i spun sa ma ierte si sa-l chem sa doarma în pat.

Da- dormea bine si n-am avut puterea sa îl trezesc. As fi  sarit cu umbrela  de pe  cea mai inalta statuie din oras daca asta m-ar fi scutit de obligatia morala de a-mi cere scuze.

Vestea proasta e ca daca ai un temperament sangvinic spre coleric- te va enerva si tacerea si sfada in sine si argumentele bine plasate.

Vestea buna ar fi că daca nu te lasi tras pe fundul mării cand guverneaza Neptun si reusesti sa-ti amintesti momentele frumoase , daca esti capabil sa-ti exprimi sentimentele si daca el te mai iubeste îndeajuns încat sa le asculte , daca poti sa spui „iarta-ma” si sa mergi mai departe – esti succesoarea unei Zeite. Ele nu mai exista, dar sigur au lasat ceva în urmă.

Va regasiti în vreo ipostaza din povestea mea?

Hapi.Riverwoman

(1170)