Violeta Radu:…trebuie sa recunosc ca imi place sa ma las provocata de tine, Laura !
L.G: “Ce a insemnat expozitia asta pentru tine, ce intilniri a prilejuit, ce ti-a adus…”
V.R: Expozitia aceasta este, in primul rind, o bucurie a sufletului meu si imi place sa cred ca toti cei care mi se alatura in acest proiect o fac cu bucurie, sper din tot sufletul sa fie asa…apoi bucuria aceasta sa noastra este impartasita tuturor celor care au ocazia sa fie consumatorii acestui eveniment si mai ales celor care au aproape de suflet acest simbol…pentru mine, tu stii, este si o zi aniversara si acesta este Darul pe care mi-l fac prin vointa lui Dumnezeu si nu altfel.
Sa fii nascut in zi de sarbatoare este un privilegiu si parca ai o datorie in plus fata de ceilalti, cel putin eu asa simt…am semnele mele ca am fost aleasa sa fac acest lucru, ca nu este o simpla intimplare.

Expozitia este si un moment special de comemorare a artistilor care nu mai sunt decit amintire si gindesc ca este important sa le pastram amintirea vie, o data pe an sa ne intilnim in memoria lor.
Intilnirile sub semnul crucii sint multe si diverse, cu tot felul de provocari. Imi sint tare pretioase cele in care ma intinesc cu mine insami in diferite ipostaze nascute din tot felul de incercari si intimplari care apar pe parcursul desfasurarii evenimentelor…
…daca e sa ma gindesc la ce mi-a adus…mi-a adus o anume pace si liniste pe toata perioada desfasurarii evenimentului, parca timpul se dilata atunci si zilele au alta consistenta, nu pot explica in ce fel si cum anume…poate pentru ca ma simt mai aproape de Dumnezeu in acele zile, mai “curate la chip” si la suflet decit in altele…
Priveam cele doua “umbre autoportret” realizate anul acesta si ma gindeam ca ele reflecta foarte bine starea mea de la inceputul si sfirsitul evenimentului. In prima, intrega mea fiinta deschisa la fel ca usa turnului devine una cu simbolul nascut din lacrimele cerului, crucea face parte din mine, devine elemental central al zilelor ce urmeaza, ma invaluie calda in lumina aramie a unei zile de toamna, pe cind in cea de-a doua usa este inchisa, lacatul pus, fiinta mea rupta in doua de “desprinderea din imbratisarea Crucii…”

Dispozitia confesiva pe care i-am provocat-o Violetei Radu a fost prilejuita de rememorarea expozitiei CRUCEA unde in fiecare an isi aduna prietenii artisti sau doar iubitori de arta intr-o petrecere ad hoc pe care o trecem in agenda la fiecare inceput de an, defapt. Daca v-am stirnit interesul, notati-va , 14 septembrie, spre seara, in turnul Goliei.

Laura Guţanu

(1058)