Galina Turtureanu
"Inainte de orice trebuie sa ramanem OAMENI!"
Ralix the others. Discover Yourself
Mos Craciun nu tine regim si nu face sport. Are treburi mult mai importante de facut! O da, se stie ca Laponia este tara unde locuieste din timpuri de haaaaaat demult, ca se plimba intr-o sanie trasa de cativa reni, ca ajutoarele lui la pregatirea cadourilor sunt cateva spiridusi harnici foc si ca are si o sotie, Craciunita. Aceasta este varianta “marketing” a legendei lui Mos Craciun care nu ne lasa sa credem despre el altceva decat ca Mos Craciun este bun, vesel si cu dare de mana… daca suntem cuminti. Despre Craciunita se vorbeste mai putin si de regula, suntem facuti sa credem ca este o batranica nitel cicalitoare, permanent cu sortul in brau si cu matura in mana. Si nici macar nu ne aduce cadouri! Cine are nevoie de ea?!
Exista insa si alte legende despre Mos Craciun care nu au “fata comerciala”, dar care sunt de o frumusete spirituala extraordinara. Prin aceste minunate povesti aflam si ce legatura exista intre Nasterea lui Isus si cadourile pe care Mosul ni le lasa in fiecare an sub Pomul de Craciun. Legenda mosului sarman, Legenda pastorului batran si a cainelui credincios sunt doua dintre cele mai cunoscute legende de la noi.
Mie, cel mai multi imi place Legenda mosului rau. Candva, demult, Mos Craciun nu era deloc un om bun. Dimpotriva: era un om bogat, necredincios si foarte rau. Avea insa o sotie blajina, cu un suflet mare in care salasluia o credinta in Dumnezeu si mai mare: Craciunita. Numai Dumnezeu stie de ce a randuit astfel ca o fiinta atat de gingasa si cu inima curata cum era Craciunita sa fie alaturi de Mos Craciun si sa suporte zi de zi, in tacere si cu smerenie, rautatea lui fara de margini. Erau timpuri in care cruzimea, nedreptatea si pedeapsa fara vina sa fie la ordinea zilei. Suverana zilei era buchia oarba a Legii, iar Iubirea inca nu-si facuse un rost in lume. Sufletul celui napastuit din acele timpuri insa suferea la fel de mult ca si sufletul napastuitului din zilele noastre. Orice este supus schimbarii, nu si sufletul in esenta sa. Timpul isi aduna cu migala, ca un contabil pedant zilele, sufletul ramane impasibil, etern, acelasi. Craciunita suferea fara cartire, stiind ca aceasta este calea ei in viata. In seara in care pe Fecioara Maria, ratacita pe drumurile Betleemului, prigonita si fara alt sprijin decat credinta sa in Dumnezeu, au apucat-o durerile facerii, prima poarta la care a batut a fost poarta lui Mos Ajun, fratele mai sarac, dar la fel de intunecat la suflet al lui Mos Craciun. Fecioara a cerut adapost, dar a fost refuzata.
– Mergi la Mos Craciun, ar fi fost raspunsul, ca e bogat si are unde sa te primeasca.
Si Maria a batut la poarta lui Mos Craciun. Nu mai avea timp sa caute in alta parte: Fatul se
grabea sa apara pe lume. Noroc sau “ asa a facut Dumnezeu”, Mos Craciun nu era acasa. Era doar biata Craciunita, care vazand-o pe Maria cu fata schimonosita de durere, nu s-a mai gandit la ce pedeapsa ar putea primi de la sotul carpanos si a dus-o pe Maria in staulul animalilor, unde a ajutat-o pe aceasta sa nasca. Foc si para s-a facut Mos Craciun cand a aflat despre indrazneala Craciunitei. Nu a stat mult pe ganduri si ia taiat, fara mila, ambele maini de la coate. Unde este dreptatea? Pentru bunatate, primesti pedeapsa crunta; pentru mila , primesti rautate si nerecunostinta. Cand a cerut apa, Fiului, rastignit pe cruce, i s-a dat sa bea otet! Dar s-a intamplat un miracol, ceva ce mintea noastra nu poate intelege cu ratiunea ei: Fecioarei Maria i s-a facut mila de Craciunita si s-a rugat Domnului sa-I lipeasca mainile la loc. Mare a fost uimirea lui Mos Craciun sa-si vada nevasta intreaga si nevatamata. Ba mai mult, Craciunita a devenit si mai buna la suflet si nu i-a spus nimic rau sotului calau. Se spune ca Mos Craciun ar fi “primul crestin”. Bunatatea si smerenia Craciunitei l-au rascolit pana in adancul sufletului pe Mos Craciun, care era atat de impovarat de rautate si ura, incat si cainii se fereau din calea lui.
Amarnic s-a cait Mos Craciun, cerandu-i iertare sotiei iubitoare. S-a cait si in fata lui Dumnezeu pentru toata necredinta si rautatile sale. Poate ca a multumit in taina si pentru norocul de a avea o sotie atat de buna! Legenda nu spune nimic despre asa ceva, doar lasa sa se subinteleaga: bunatatea si devotamentul fara cusur al Craciunitei, au facut posibila minunea renasterii sufletesti a lui Mos Craciun. Legenda spune explicit insa altceva: incepand chiar cu a doua zi, Mos Craciun si-a impartit toata averea copiilor sarmani. De atunci, Mos Craciun, in fiecare an in Seara de Ajun, ca un copil strengar pus pe sotii, coboara prin hornul caselor oamenilor, lasand sub Pomul de Craciun cate un cadou fiecaruia din casa. Craciunita, cu sortul in brau si cu matura in maini, ramane insa acasa sa faca ordine dupa tambalaul lasat de Mos Craciun. Clatina dojenitor din cap si zambeste!
Nimic nu poate modela mai bine sufletul unui barbat, spune Sf. Ioan Gura de Aur, decat femeia de langa el.
Sa ne oprim un pic din vartejul vietii, sa privim fara nici un gand in jurul nostru – la cer, la oameni, la libertatea din zbor a pasarilor … – sa zambim si sa fim profund recunoscatori pentru tot ce am primit si avem. Apoi sa pasim cu incredere, speranta si credinta in ziua de maine! Sa nu uitam sa fim buni si iubitori cu ceilalti si cu noi insine. Daruind, vom dobandi! Legenda lui Mos Craciun si a Craciunitei nu ne lasa sa credem altceva!
Sarbatori fericite!
(2173)