”Mă doare o măsea”, sforăie el într-o zi, iar tu trebuie să ghicești și care măsea, și ce fel de durere are. ”Păi hai să mergem la un dentist”, propui decent. Nuuuu, asta e o idee tâmpită, ce să caute el la dentist? Parcă durerea trecea cu pătrunjel molfăit între dinți, laolaltă cu ceva sare grunjoasă. Nu deținem pătrunjel momentan – îi aduci la cunoștință. Ce fel de gospodină ești tu, care n-ai niciun pătrunjel în incintă? Îi explici, pe înțelesul lui, că pătrunjelul nu rezistă decât una până la trei zile în casă, așa că nu există nicio rațiune pentru care să cumperi verdețuri doar pentru cazul extrem în care un molar își ia lumea-n cap. Barbatii sunt speriați de bombe și torturați de plombe, neveste, copii și alte acareturi de prin casă?!

Deși n-ai absolvit Stomatologia, viața te-a învățat că dintele unui bărbat e mult mai sensibil decât dintele unei femei, știința n-a descoperit de ce, dar lucrează la asta. De exemplu, atunci când stomatologul pornește freza, dintele bărbatului transmite un mesaj horror la creier, creierul transmite un mesaj horror la stomac și stomacul transmite un mesaj horror la tălpi. Reacția e iminentă, o carie masculină poate porni un infarct.

Cum ar arăta lumea fără femei?

O lume fără stomatologi, normal. Niciun bărbat nu se duce la dentist dacă nevastă-sa nu-i spune că strungăreața lui e cronică, că e mortală sau măcar că dăunează grav sănătății. O amică mi-a povestit că, statistic vorbind, în cabinetul ei stomatologic, au leșinat de zece ori mai mulți bărbați decât femei. Se pare că acușorul cu anestezie – care, culmea, e destinat să-ți ia durerea – terifiază nevinovatul client.

”A durut?”. Asta e o întrebare nesuferită, pe care prietena mea o scuipă în capul pacienților ei. Ei dau din cap ca un cățel de pluș, din ăla pus în fundul mașinii. A durut, ce dracu, e inuman să bagi un ac în gingie, cine ești tu, Doctor Josef Mengele?

Marian, amicul meu, avea cea mai democratică dantură: un dinte da, un dinte nu, un dinte alb, un dinte negru, deci politically correct. La un moment dat, am ajuns până în stadiul în care l-am ignorat pe prietenul nostru alcoolic, numai ca să facem o intervenție pentru colții amicului Marian. I-am spus că, dacă nu se duce la cabinet să se caute, sau măcar ca să se pună pe lista de așteptare, nu mai beneficiază de neprețuita noastră prietenie.

A rânjit fatalmente, apoi ne-a explicat că dentiștii sunt niște personaje cumplite, care torturează oamenii în scopul de a ajuta serviciile secrete, serviciile sanitare și serviciile în general. Vă rog să mă credeți, am văzut un om care candida pentru zboruri cu F16, supersonice, dar care susținea că orice control stomatologic este un nas coroiat pe care guvernul îl bagă în intimitatea angajatului.

Marian și-a revenit, amicul alcoolic a ajuns la Spitalul Obregia, acolo acționează timid și organizația Alcoolicii Anonimi (deși toți îți cer să le spui ”sunt Cutare și sunt alcoolic”, altfel cică îți arată ușa și te roagă frumos să o închizi pe dinafară, anonimatul are nevoie de nume, paradoxal). Deci anonim ești în măsura în care găsești un pseudonim drăguuuț.

Simona Catrina

(3223)