Cuplul poate dăuna grav sănătații?

8 views
0

Cuplul poate dăuna grav sănătătii?

John: Hai să începem cu una uşoară… De ce se hotărăsc oamenii să se căsătorească?

Robin: Pentru că se iubesc.

John: Hai, fii serios! Robin: Nu, chiar vorbesc serios.

John: Bine, poate-i chiar aşa, dar acest obicei al  îndrăgostirii este foarte bizar. Dai peste nişte oameni obişnuiţi şi perfect raţionali, să zicem programatori sau contabili autorizaţi, şi cum stau ei şi tot programează şi calculează mulţumiţi,  deodată văd  pe cineva în cealaltă parte a unei încăperi aglomerate şi se gândesc: «Ah, acea persoană e făcută pentru mine, asa că aş face bine să-mi petrec restul vieţii cu ea». Chestia asta se învecinează cu magia.” (Robin Skynner & John Cleese – Families And How To Survive Them).

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți … ar fi continuarea de basm. A, dar stai, sari prea repede la concluzii! Basmele nu sunt  așa. Mai întâi mergi dumneata pe tărâmul celălalt, scapă de o scorpie, două, trei, mai luptă-te cu zmeul locului, mai mori un pic până te stropește calul cu apa vie din sticluța păstrată în urechea dreaptă și abia după toate astea poți spera la jumătate din împărăție și fata împăratului de soție.

Un cuplu durabil nu se bazează doar pe îndrăgostire. Îndragostirea e impersonală și aproape inevitabilă. Am propus odată, doar pe jumătate în joacă, o lege a atracției erotice universale:

Două corpuri umane se atrag cu o forţă erotică direct proporţională cu suma diferenţelor fizice şi cu suma diferenţelor de educaţie şi invers proporţională cu pătratul distanţei sociale dintre ele.

Dar exact acele diferențe care duc pe culmi pasiunea erotică vor fi percepute ca obstacole în calea fericirii în perioada imediat următoare celor 2 ani cât durează îndrăgostirea.

A fost o perioadă de pușcărie cu sistem semideschis… Multă umilință, nervi, cuvinte jignitoare… Încercare de spălare pe creier”. Asta scrie cineva (un bărbat) despre experiența unei căsătorii care a durat 2 ani.

Senzația de pierdere a libertății declanșează prima mare frică într-un cuplu care încearcă să construiască o relație de lungă durată. Iar criza este și mai acută dacă frica de pierdere a libertății se intalnește cu frica de singurătate. E ca și cum aș fi prins într-o capcană: afară – singuratatea, înăuntru – pierderea libertății. Nu există formule matematice pentru a ieși dintr-o asemenea dilemă. Iată însa o frumoasă soluție poetică:

“Umpleți-vă unul altuia cupele, dar nu beți din aceeași cupă.
Dați-vă unul altuia din pâinea voastră, dar nu mâncați din aceeași felie.
Cântați și dansați împreună și fiți bucuroși, dar fiecare dintre voi să fie singur,
Ca strunele lăutei care stau singure, deși vibrează cu aceeași muzică.” (Khalil Gibran – Profetul)

Citeam chiar pe acest site că “efectul lunii de miere și al nunții trece mai rapid decât vă puteți imagina”. Perfect adevărat. Cam un an, cel mult, durează plusul de fericire. Poate părea ca prețul plătit – pierderea independenței – e prea mare în aceste condiții. Dacă îl plătesc doar pe iluzia că îndrăgostirea va dura foarte mult, e mare.

Aș zice că atât păstrarea cu orice preț a independenței, cât și acceptarea unei proaste calități a vieții de cuplu presupun costuri mari. Inclusiv pentru sănătate.

Dacă ar fi să analizăm lucrurile pe termen lung, cuplul durabil oferă condiții mai bune pentru menținerea sănătății fizice și mentale. În cazul bărbaților, asta poate însemna, de pildă, 4-5 ani de viață în plus, ca să iau unul dintre indicatorii de sănătate corelați semnificativ cu traiul într-un cuplu stabil.

E adevarat, pe de altă parte, că dacă facem analiza la un moment anume, o bună parte dintre bărbați vor fi în cupluri instabile, de  scurtă durată (dar care au depășit faza “lunii de miere” și au ajuns în “lunile de fiere”!); burlacii punctează semnificativ mai mult la capitolul fericire și chiar la capitolul sănătate față de acest grup, iar pe ansamblu câștigă (la limită) și partida față de bărbații căsătoriți (mulți dintre acești bărbați căsătoriți vor fi divorțați în câțiva ani, iar dacă vreți să știți care grup o duce cel mai prost cu sănătatea, conform statisticii, ei bine, ei sunt, divorțații).

Semnificația datelor statistice e foarte discutabilă când sunt în discuție valori personale cum sunt fericirea, libertatea sau iubirea. Aș zice totuși că există câteva avertismente care ar trebui tipărite chiar înainte de locul pentru semnătura de pe contractele nupțiale:

Acesta e un contract de investiții pe termen lung. Randamentul estimat al investiției este bun. Atenție! Întreruperea prematură a contractului (mai devreme de 7 ani) poate duce la pierderi importante în calitatea vieții.

Haideți să vedem care sunt primele  condiții pentru a fi fericit, în viziunea unui eșantion reprezentativ de bărbați americani. S-a putut constata că banii contează mai puțin decât a face bine sex, dar ca  sexul contează mai puțin decât un mariaj mulțumitor. Iar mariajul e mulțumitor dacă ai o soție veselă și iți păstrezi prietenii. Contează mult și să ai o slujbă satisfăcătoare dar și să fii aproape de casă.

Contrar unui stereotip curent, care spune că pentru barbați cariera e mai valorizată decât viața de cuplu, s-ar putea ca  realitatea să fie alta: atunci când bărbații au ezitări în a se implica într-o relație de cuplu, teama cea mai mare nu e legată de afectarea carierei, ci de modificarea relațiilor cu prietenii și a unor obiceiuri personale. De cele mai multe ori reproșul “te-ai însurat cu slujba” nu are vreun efect notabil, în schimb indispoziția partenerei la dorința bărbatului de a petrece timp cu prietenii lui poate deveni o linie de fractură în cuplu.

Fericirea sau fericirea în cuplu e o miză importantă. Un cuplu bazat pe așteptări nerealiste poate dăuna grav sănătății. Un cuplu care își construiește bine spațiul intim poate fi o sursă de ani buni de viață. Poate dauna grav sanatatii?

Îi las ultimul cuvânt tot lui Khalil Gibran, pentru că formulează atât de bine aceast aproape-departe al dansului nupțial.

Iubiți-vă unul pe altul, dar nu încătușati iubirea:
Mai bine lăsați o mare mișcătoare între țărmurile sufletelor voastre.
Și stați împreună, dar nu prea aproape unul de altul.
Căci stâlpii templului stau unul de altul depărtați,
Iar stejarul și chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.”

psihiatru Dan Ghenea

(3174)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments
  • Lucian#1

    28 iunie 2013

    Minciuni, aproximari grosolane, insulte la adresa inteligentei cititorului, plus o lipsa acuta de profesionalitate – asta e tot ce contine textul de mai sus.

    Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *