Ce ne place la altii si detestam la noi?

3 views
0

Cand ne referim la mizeriile traditional romanesti suntem extrem de acizi si vehementi, comentam si strigam din toti rarunchii ca avem orase mizerabile, ca transportul e la pamant (la cel terestru ma refer aici, si oarecum e normal sa fie pe pamant), ca suntem concetateni cu nesimtirea si incultura. Pana aici nimic ireal, dar intoarsa de curand din doua orase importante pe harta Europei, m-am gandit sa aleg de aceasta data sa vad si eu paiul din ochii lor.

Astfel ca in Budapesta, celebrele lor bai termale nu au legatura cu vreun standard de 4 stele asa cum se precizeaza peste tot, nu am gasit vreun poliglot pe strazile unguresti care sa ma uimesca cu o alta limba decat cea gimnastica, servirea si mancarea in restaurant nu e nici pe departe cea mai buna si ieftina, mergatorii umani pe care i-am intalnit nu se incadreaza in standarde de concursuri de Miss si parca insista sa se mutileze si mai tare prin tatuarea a cat mai multor procente de piele, de pe corp, si parca participa la vreun concurs, de cine poate avea cele mai multe gauri, prin implantarea tuturor cerceilor si chestiilor metalice din lume. Ne place?

Nu stiu daca s-a facut vreun studiu, eu l-as face, cred ca populatiile astea germanice…nelatine au ambitii maxime de mutilare corporala. Revenind, daca s-ar face vreun studiu cu siguranta astia ar iesi campionii lumii la tatuaje colorate, multe, ciudate si exagerate piercing-uri pe cm patrat.

Am zis de mancare, de tatuaje, de talentul lor nativ catre limbile de inteles ale lumii (franceza, engleza), de termale si ma gandesc ce sa mai critic, ei bine am mai gasit ceva: aici totul se plateste. Vrei in turn faci o donatie, vrei sa vezi o biserica trebuie sa bagi in cutia milei ceva ca altfel Domnnul se uita urat de sus la tine si eventual te pomenesti cine stie cu ce, ca n-ai avut suficineta”mila, vrei sa vizitezi sinagoga e cu intrare, daca va puteti imagina astia au chiar si un Muzeu al torturii unde lumea sta gramada la coada sa plateasca bilete pentru a vedea metode de schingiuire, poate asa le mai vine vreo idee si isi imbuntatesc “ viata” (sexuala); lista poate continua dar, ma opresc pentru a va impartasi si “momentele” lor bune.

Ideea nu este sa va conving ca in Budapesta e rau, mi-as dori sa fim un pic atenti si la neajunsurile altora cand ne comparam habitatul. Ei bine si la ei sunt lucruri urate si mizerabile, ca si la noi, dar asa cum ei au si urat, au si frumos si noi il putem percepe, ar fi bine sa fim corecti si nu atat de drastici cand ne comparam.

Eu cred ca budapestanii au avut noroc de cand s-au unit cele 3 provincii intr-una singura, de primari care s-au nascut cu notiunile de marketing in sange, altfel nu imi explic. Pai lucrurile stau cam asa:

Ai 3 zile la dispozitie de hoinarit pe starzile Budapestei, buuun…pai sa incepem:

In prima zi te trezesti si nimeresti oarecum bezmetic in centrul capitalei (cu ajutorul smart-phonului care detine GPS sau google maps) si te intrebi ce sa faci si de unde sa incepi si n-ai timp sa iti consulti neuronul sau consortul ca apar 2 tineri imbracati cu tricouri personlizate si incep sa iti povesteasca de un tur al orasului cu “red-bus-ul” si tu te uiti mirat ca nu intelegi de unde au aparut si ei continua bagandu-ti o harta in ochi si precizant si de “yellow-bus” pe care tocmai ti-l arata cu degetul entuziast si tu nu stii care incotro sa te uiti (consortul nu zice nimic, te lasa sa decizi ca sa nu-I poti scoate irisii oculari dupa) si cei doi nu se opresc aici pentru ca te roaga sa te intorci repede cu fata spre Dunare ca sa le faci cu mana celor care merg in “turul albastru” pe apa. ???

Hop on –hop off este angajatorul tinerilor care te-au abordat si aceasta firma se ocupa cu turul orasului, care nu este de fapt un tur  ci 3. Contra sumei de 5000 forinti (aproximativ 75 lei) te poti plimba timp de 2 zile cu oricare dintre cele  3 variante. Ruta rosie( autobuzul rosu) cu ghid inclusiv in limba romana iti prezinta fiecare statuie, muzeu, strada, importanta din capitala. Autobuzul galben face cam jumatate din turul celui rosu dar nu se intersecteaza in multe puncte cu cel rosu, atu-ul acestuia fiind ca te poate baga pe stradute si in tuneluri, deoarece este mai scund decat cel rosu.

In final poti face plimbarea pe Dunare, cu linia albastra, linie care daca alegi sa o faci noaptea ramai uimit de frumusetea pe care ti-o dezvaluie plimbarea cu barca, deoarece budapestanii si-au pus in valoare fiecare cladire si pod prin iluminarea lor. Luminile Budapestei sunt mirifice am numarat 6 poduri si am ramas fascinata de istoria fiecaruia dintre ele.

In plimbarea cu cele doua autobuze am putut sa imi bucur simturile cu mirosul liliacului, cu peisaje foarte verzi pentru o capitala locuita de circa 2 milioane de oameni, cu muzica lui Mozart si Liestz si cu amanunte istorice pe care pana atunci nu le auzisem.

Primul lucru pe care l-am detestat si care m-a deranjat ca noi romanii suntem “defect de carcotasi” a fost cand am auzit in prezentarea ghidului cand vorbea despre cursul Dunarii, ceva de genul “ Dunarea isi termina cursul in celebra si frumoasa Delta a Dunarii din Romania”. Eram intr-un autobuz, intr-o plimbare pe strazile Budapestei si astia nu avut cum sa termine fraza altfel??? Sa faca reclama Deltei din Romania???…hmmm…noi oare am fi facut asta vreodata?

Tot in acest tur am aflat de cafeneaua “New York Café” si evident am fost sa vad cu ochii mei ce lauda femeia din prezentarea obiectivelor. Cafeneaua, se pare, este celebra in Europa prin rafinamentul locatiei si prin meniul surprinzator pe care il ofera celor ce-I trec pragul. In anii anteriori a fost mai bine cotata decat Central Café-ul vienez, ceea ce m-a determinat sa incerc si variant de la Viena, ca sa va pot face o comparatie corecta.

New York Café este frumoasa, este maiestuoasa si mi-a amintit pe loc de Cafeneaua Capsa. Ma intreb, daca eu am avut norocul sa pot face aceasta asociere si ma pot duce la Capsa de cate ori imi pofteste stomacul de o prajitura Jofre, ceilalti turisti ce-o face? Ei nu au ce avem noi, la ei acasa si poate nici nu stiu de existenta minunatei noastre Cefenele de la Casa Capsa.

Ma rog…treaba lor, bine ca noi avem si ei nu au. Sa revenim la New York Café. Cum spuneam, este incantatoare, dichisita si sofisticata precum o doamna de la Curtea Vieneza din vremea lui Mozart. Am baut cea mai buna limonada de pana acum si am mancat o prajitura reusita.

Budapesta m-a surprins in toate felurile si in cele bune si in cele rele. Si locuitorii ei stiu sa vanda orice, stiu sa te determine sa le aprecizei orasul si stiu sa te faca sa revii. Ca si in alte orase mari, platesti orice si nu te lasa sa scapi in vreun fel. Mi-a placut ideea de tur al orasului si marketing-ul din spatele acestuia. Au transportul extrem de bine pus la punct, e un oras curatel si nu exagerat de scump (nu e gratis).

Te face sa revii cu siguranta dar te determina sa iti amintesti si de istoria Romaniei. Ei au cu ce sa se laude si sa se prezinte , dar nici noi nu suntem neaparat mai prejos. Si noi am avut si mai avem, oameni talentati, artisti care si-au lasat amprenta in istoria culturala mondiala si locuri fabuloase. Daca ati face un inventar al locurilor din Romania pe care le-ati recomanda turistilor din lumea larga, ce ar contine?

Raluca Faibis

(478)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Your email address will not be published. Required fields are marked *