Eucaliptul curcubeu

Ca majoritatea aforismelor, dictonul “arta imită viața” se aplică în multe cazuri, dar mai ales atunci când remarcăm pânza coloristică și de-a dreptul magnifică a eucaliptului curcubeu.  Crește numai în emisfera nordică și poate atinge o înălțime de 70 de metri. Acest fel de eucalipt trece printr-un proces de transformare constant, astfel că de-a lungul anului îi cad pe rând mai multe straturi de scoarță, fiind înlocuite de altele noi. Acestea sunt la început verde strălucitor apoi maturizându-se își schimbă culorile, trecând la albastru, tonuri de violet, portocaliu ca în final ajung să fie maro.

Copacul chiparos

Dacă a existat vreodată o emblemă naturală pentru splendoarea coastei centrale a Californiei, atunci putem spune că ar fi copacul chiparos.  Vechi de 250 de ani  este cea mai faimoasa atracție de pe 17 Mile Drive, un drum șerpuit de pe malurile Oceanului Pacific și servește ca simbol oficial al plajei Pebble , o zonă de renume pentru conacele sale și cursurile de golf de lux.

Copacul Închisoarea Boab

Pădurile sunt adesea considerate reprezentative pentru încântare și mister, dar în unele zone definite de deșerturi și climate uscate, unele păduri sunt mai evocatoare de pustiire și disperare. Legenda spune că acest copac a ținut loc de închisoare pentru câțiva prizonieri indigieni care erau transportați la Derby pentru a fi executați.  Asta se întâmpla în 1890 și din fericire, în zilele de astazi, copacul nu mai poate fi considerat o casă pentru condamnați ci o atracție turistică destul de populară.

Copacul Capelă

Copacul  Capelă este  o construcție unică în lume și se găseîte în nord-vestul țării în localitatea franceză Allouville-Bellefosse. Bătrânul copac are în jurul său o scară de lemn care conduce spre câeva  încăperi folosite drept spații de rugăciune de către turiști și localnici. Capela îi este închinată Fecioarei Maria și se spune că a fost transformată în loc de rugăciune după ce copacul a fost lovit de un fulger și nu a pățit nimic, ba chiar după neplăcutul incident s-a constatat că au început să-i crească ramuri noi.

Copacul Templu

În timp ce acest copac ne duce cu gândul la imaginea fragilă a unei lumânări căreia îi picura ceară, rădăcinile acestuia ne confirmă că de fapt așa zisul Copac Templu este mai puternic decât pare. Atunci când s-a încercat tăierea rădăcinilor  și s-a surpat zidul s-a ajuns la concluzia că armonia dintre copac și templu creaza un echlibru pentru fiecare ce nu poate fi înțeles și “dezrădăcinat” de om.

 Roxana Gîdea

(480)