Cum o fi în al nouălea cer ?

12 views
0

Intâi e pregatirea. Te epilezi, îti pregatesti cele mai frumoase haine care tot urate ti se par pana la urmă. Ai cearcane desi nu le-ai vazut până acum. Oglinda se satura de tine si dac-ar putea ti-ar spune ca tot tu o sa fii si-n urmatoarele 9 ore. Idealizezi  că într-un moment, trecand prin fata ei, va apărea Nicole Kidman.

9 ore înaintea carora n-ai dormit bine, zeci de minute în care ti-ai rezolvat (fușărit) lucrurile ca sa bifezi si tu ceva pe tabelul economiei de piata, sute de clipe pe care n-ai cum sa le cronometrezi. Toate, toate contin pregatirea propriuzisa pentru întalnirea cu El, cel pe care l-ai visat în zeci de ipostaze, cel mai perfect dintre imperfecti si cel mai frumos barbat de cand ti-a fost stopată miopia.

Stii că la sfarsitul zilei, daca ar depinde numai si numai de tine, veti pasi amandoi în al noualea cer.

Nu-ti mai pasă cand tanti Vera povesteste cum fericirea stă într-o cana fierbinte plina de cafei, în aroma ceaiului de tei, în miorlăitul pisicutei mici de dupa colt si nici n-ai chef sa te-asezi în padure sub o rasinoasă ca sa vezi cum creste iarba. Tu ai deja biletul, el ti l-a trimis, da! vă vedeti diseara si toate „Fericirile“ enumerate mai sus sunt acum la fel de importante ca predica de pe munte, cea cu care Biblia ne-a notificat  cronologic astfel încat sa descoperim Apocalipsa numai la final .

Asculti refrenul „Don t stop till you get enough“ , te rujezi si iesi din casă.

Iubirea/pasiune arzatoare pare că n-o sa-ti uzeze anvelopele niciodata. Creierul ti se face mic si imperceptibil, în el zvâcnește  mesajul „acces denied“.Inima îti bate cu putere ca atunci cand ti-ai citit ultimul Papanicolau. Bati la usă si-ti deschide zambind. Ai ajuns deja pe nori.

Oare cine era proasta care spunea ca fericirea stă in lucrurile mici? Susuri în gand ….

Te ia de mână, te complimenteaza, te priveste în ochi si toate frazele inteligente pe care de altfel ai avea licență-sunt închise cu lacătul între laringe si trahee. Respiri, existi, sunteti doi dar tu percepi unul.

Si-n al șaselea cer păsesti cu picioarele goale, ploaia e dedesubtul tau dar nici ca-ti pasa iar în loc de tunete  la urechi îti ajunge numai vorba lui.

Cand ati comutat pe 9, simti că te trăzneste dar n-ai ars, n-ai disparut în neant, cele 9 apeluri pierdute nu se aud pe telefonul silentios iar bratele lui sunt ca poarta deschisa a Sfantului Petru. Concluzionezi  că-ti vor asigura mereu intrarea catre culmile la care-ai ajuns.

noriE mai greu cand cobori. El doarme si tu iei liftul. Nici nu stiai ca-n cer exista lift, oh, da, trebuie sa fi ajuns pe Terra. Picioarele-ti sunt grele, inima-ti zburda încă si te întrebi ce-ai facut ca sa meriti o excursie cu atatea stele. Esti sigură-n iluzia ta că rar se-ajunge acolo unde ai fost azi- doar tu cu el.

Trece o zi si stai ca closca pe iphone. Iti scrie mama, tata, până si bebelusul amicei tale tasteaza ceva din greseala. E destul sa facă „cling“ vreun Apple pe langa tine ca sa îti urce tensiunea. Dar nu e El. Trec zile si noptile ca-n melodiile  pe canalele cu manele. Tot ce vezi la Tv i s-ar fi putut întampla lui, perfectului, asa ca-i trimiti un sms. Sau suni. Si nu-ti raspunde  dar acum simti ploaia, vantul, aroma cafelei. Si durerea.

 Să vă spun cum e în al nouălea cer?

Groaznic. Cand ai ajuns acolo sunt extraordinar de mari sansele ca povestea sa se sfarseasca clasic cu „a fost odata“. Abia acum îti dai seama că pe langa vocea lui erau si tunetele. Că atunci cand norii s-au lovit deolalta a fost si durere, nu numai placere. Curenții reci ti-au înghetat si talpile si simtul realitatii, dar atunci erai anesteziată. Acum nu mai esti. Nu căderea doare. Ci tăcerea.

Puteai sa ramai pe alt nivel dar tu ai vrut direct acolo sus crezând ca de acum aveți abonament.

Al noualea cer e o drama romantica slab cotată. Pentru că fericirea chiar stă în lucrurile simple. Poate se afla si-n apelurile nepreluate. Si-n oglinda care te-arăta încercănată. Si-n frazele care s-au blocat la momentul respectiv penru ca trebuia sa le rostesti….alcuiva.

Ati fost vreodata în al noualea cer?

Hapi.Riverwoman

(1046)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments
  • coco#1

    6 noiembrie 2013

    normal! he-he :)))

    Răspunde
    • Hapi#2

      6 noiembrie 2013

      Tot e bine sa ajungem macar odata acolo
      Dar cum am descris mai sus 😉

      Răspunde
  • vavaly#3

    6 noiembrie 2013

    acum o suta de ani am fost si eu pe acolo… nu cred ca mi mai doresc. oricat de palpitant ar parea si de stralucitor ar fi acolo sus, ne intoarcem la fericirea lucrurilor simple si le apreciem ca le avem azi. dar a trebuit sa trecem si pe acolo ca sa ajungem aici 🙂

    Răspunde
  • Lotus#4

    6 noiembrie 2013

    Era o epigramă: „Când ai ajuns pe culmea puterii, nu-ți rămâne în față decât perspectiva căderii”. Valabil mai ales la cerurile superficiale. 🙂

    Frumos scris.

    Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *