Initial as zice că depinde de varsta însă dupa ce-am trecut  de un metru 73 am mai dat vina si pe înaltime.  50% as banui că-ș bagă coada minunea genetica înfiletata pe ADN.

Ieri am avut  de parcurs vreo 10 drumuri  – nu în interes propriu si nici pentru firmă, asa ca a strambat consortul din bărbie si mi-a spus în romaneste unde se vând bilete de bus în apropiere. Cand am urcat,vanzoleală mare-ori erau reduceri la Tabita la perdele ,ori cânta Horia Brenciu pe undeva ca era sa ne batem pentru un loc la bară, scaunele erau ocupate. Si iată, un scăunel liber. Sar direct in bratele unui  tanar care se pare ca n-a avut nimic împotriva si îmi trantesc geanta în poalele  unei tanti din frana bruscă pe care-am prins-o. In sfarsit, m-asez si zice copilasul din fața mea: aveti un paianjen pe pantaloni.

Geamurile-s securizate, n-aveam cum să sar, țoc instinctual dau un bobârnac paianjenului (destul de mare, jur că era fioros) care aterizeaza pe copil. Copilul sare si începe  sa urle. Bărbatul care sedea langa el primeste un cot în cap iar mama copilului- înghesuita pe culoar nu stia cum sa-i împinga pe ăilalti să-l reanimeze p-ăsta micu. Imi cer scuze si șed bland- ajunsesem la prima statie si deja ma urau 7 persoane.Dar eu scapasem de bestia terifianta si puteam asculta linistita Rihanna.

Femeile se tem de  materii, unelte sau sentimente. Dar multe din doamnele pe care le-am cunoscut eu, se tem de singuratate.

Sigur ca daca privim singuratatea ca pe o colecție de săptamani în care locuiesti singura, mergi la munca, iesi cu prietenii si te dai cu ruj – ne asezăm pe definitia gresita. Femeile sunt ca niste cămăsi finute de mătase- numai ca le lipseste tivul. Tivul e reprezentat in general de barbati care ni se potrivesc sau nu. Asa că-l coasem si-l descoasem pana vad altii găurelele rămase în urma procedurii.

Am povestit la un moment dat despre o cunostință casatorita cu-n mecanic. Indragostita de-un medic. Initial se parea ca singura problema în casnicia ei ar fi faptul că „the Mechanic” nu e Jason Statham ci mai degraba Israel IZ sau cum s-o numi cel care cantă „Over the rainbow”. Apoi am aflat mai multe: ca ea plateste întretinerea, gateste, plateste chirie si nu face sex. Ca nu vrea el, e obosit de-un an si-i trebuie energia ca sa  cupleze bine contactele cand altcineva are nevoie de serviciile lui. Intr-o seara am sunat-o, era în  baie  si a raspuns exact în momentul în care el o injura din bucatarie . A acoperit repede incantatiile cu un jet  de apa. Intalnind-o întamplator , am stat la o tigara si-am întrebat-o psihanalitic de ce sta cu el. Că ea e fata desteapta si se poate descurca singura. E încă tanara si are balta pește. Initial m-a mintit ca-i e bine- dar ca-l iubeste n-a spus în vecii vecilor. Apoi a lansat-o: „mi-e frica de singuratate.Nu o sa mai gasesc pe altcineva . Uite de-asta, de-ailalta, etc”

Neavând la mine globul de cristal n-am putut sa-i arat că eventual, viata i-ar aduce totusi o persoana care sa aiba ceva în comun cu ea si ca  nu e chiar singura. Are surori, mama, nepotei, prietene (cred că). Pe ea nu o interesa partea asta cu anturajul- îsi simtea tivul descusut dar prefera sa stea cu el asa decat sa probeze noi colectii . M-a întrebat daca mie nu mi-e frica de singuratate. Cateodata zic ca nu îmi este, cateodata spun ca da, ma tem si eu de singuratate. Ambele sunt adevaruri. Utopie, nu-i asa?

I-am comunicat ca-n masura în care pot munci si am ajuns la o varsta la care nu-mi pot modela caracterul ca  pe-o plastelina – daca sotul/partenerul m-ar trata cu indiferență si sictir, daca nu m-ar mai iubi, daca am fi singuri împreuna, as pleca. Si nu , curajoasa nu-s . Dar e mai oribila singuratatea în doi, colturile gurii adancite-n tristete, sclipirea  care dispare din ochi, elanul pe care nu-l mai ai ca sa te duci acasa si nici la sanie nu-l poti înșeua ca nu stii încotro sa-l mâni.

Ne temem de multe lucruri după ce dăm piept cu viata. Daca am avea un rucsac in care sa ne trantim problemele ca pe/o sticlă cu apa, n-am fi usor de doborât. Neîmplinirile se aduna însă buchețele în fisierele mintii si se deschid  atunci cand suntem mai vulnerabili.

„Oricarui lucru vei da atentie , acesta va creste“ zicea parcă Osho.

Matusa din partea lui taica-meu a încercat asta cu soțu-so. Care suferea de micropenie. La orice întalnire de familie, cu rubedeniile foarte apropiate ea povestea că îi dă atata atentie încat crede ca celelalte procese cognitive încep sa i se degenereze. Ma rog, n-a functionat dar nici ea nu dorea sa fie singura . Asa ca a pastrat acasă penisul foooarte mic si a trimis atentia catre inginerul din sat .

Ca în exemplul de mai sus, singuratatea ruptă din context pare un motiv pentru a-ti face de cap. Insa daca ne gandim la ea si o dezvoltam s-ar putea sa rodeasca si sa se transforme în Baba Cloanta care ne-ar tine pe vecie închise într-un turn, respectiv într-o relatie profund nefericita. E drept c-am avea si-un paznic. Pornind de la premisa ca te poti sprijini pe barbatul si paznicul tău  atunci cand îti va fi greu în viață, mai întreaba-te odata ce-i siguratatea si de ce ar fi cazul sa tremuri în fața ei.

Totusi- credeti ca femeile si barbatii au- în mare aceleasi temeri? In marea vietii, nu-n cea învolburata si plina cu meduze.

Hapi.Riverwoman

(4805)