Eu, tu si frumusetea

0

Frumusetea se naste in ochiul celui care (se) priveste. Orice persoana are o lumina interioara, dar frumusetea se cere vazuta. Am nevoie de celalalt pentru a-mi cunoaste frumusetea.

Se intampla insa că si frumusetea incepe sa fie perceputa ca un atribut individual, care poate fi cultivat independent de parerea altora. Si iata ca un standard de frumusete feminina care sa faca abstractie, in mare masura, de parerea barbatilor si-a facut aparitia – un fel de declaratie de indepandenta a sexului frumos.

Timp de peste un deceniu a fost un divort explicit intre standardele de frumusete feminina expuse pe copertile revistelor destinate femeilor, respectiv barbatilor: contururi din ce in ce mai anorexice versus curbe din ce in ce mai pronuntate.

A urmat o crestere semnificativa a cazurilor de anorexie. Dar dincolo de problema de sanatate (care afecteaza, totusi, cateva procente din populatia feminina), mult mai mare este amploarea a ceea ce a-si numi „mentalitatea anorexica”, marcata de un triplu refuz: refuzul convivialitatii, refuzul erotismului, refuzul devenirii.

Nu e vorba decat in mod marginal de alimente. E vorba in principal de a sta la masa. Nu intamplator masa reprezinta locul predilect de exprimare a emotiilor sociale. A sta la masa cu cineva reprezinta in societatile traditionale un mod de a incheia un pact de neagresiune, dupa cum a refuza sa onorezi invitatia la masa poate constitui un act de ostilitate. Chiar asta inseamna si azi refuzul de a manca impreuna cu altii: ostilitate fata de modul  lor de viata sau macar refuzul de a accepta locul pe care mi-l ofera  la masa.

Revenind la diferenta afisata si asumata intre fantasmele de frumusete masculina si feminina, „mentalitatea anorexica” presupune si refuzul de a fi un obiect al dorintei celuilalt. Dar un efect neintentionat este chiar scaderea propriei dorinte sexuale. Iar aprecierea pe care mi-ar putea-o da celalalt devine nerelevanta („ce stiu barbatii?!”).

In fine, cea mai mare frica este aceea ca m-as putea schimba, ca „as putea ajunge ca mama”. Vreau sa raman asa cum sunt, nu vreau sa ma schimbe nimeni. Mai ales tu. Dar tu, tu daca vrei sa ramanem  impreuna, tu trebuie sa te schimbi. Si tu o sa vrei sa te schimbi pentru ca ma iubesti. Si ma iubesti asa cum sunt. Daca nu ma iubesti asa cum sunt inseamna ca nu ma iubesti.

Ba sigur ca te iubesc, si o sa vezi ca totul o sa fie bine. Cum? Nu e bine? Da, se pare ca nu e bine, pentru ca tu te-ai schimbat. Credeam ca esti altfel, dar acum vad ca imi faci exact ce i-a facut maica-ta lui taica-tu toata viata. Si el pleaca sa gaseasca o alta fata despre care poate crede ca nu se va schimba (si care crede, in sinea ei, ca e aproape perfect si se va schimba in bine de dragul ei).

Si daca l-am lasa pe celalalt sa ne spuna despre frumusetea pe care o avem in ochii lui si ne-am gandi mai putin la frumusete ca la o posesiune personala? Daca am accepta ca frumusetea o primim ca dar, nu o oferim ca rasplata?

bulimieAm intalnit o situatie in care el o judeca pe ea exact in termenii „frumusetii obiective”: „ar trebui sa mai slabesti n kilograme… ar trebui sa mai dai jos de aici si de aici”. Lipsa dragostei era evidenta pentru oricine i-ar fi privit, ea considera insa ca el „ii doreste binele”. Sigur ca nici ea nu simtea atractie fata de el, dar tocmai asta era marele avantaj: cat de inspaimantata ar fi fost daca ar fi fost atrasa, pierzand controlul!

Pot pierde si a doua oara lupta cu frumusetea, intr-un fel diametral opus: mananc din ce in ce mai necontrolat pentru ca nu-mi mai pasa. Bulimie inseamna literal „foame de bou”. Are in comun cu anorexia primele doua refuzuri (al convivialitatii – mananc singur pentru ca mi-e rusine de pierderea controlului –  si al erotismului  –  mananc in locul satisfactiei sexuale).

Si bulimia, ca si anorexia, e mai frecventa la femei. Statisticile spun ca bulimia este de 4 ori mai frecventa la femei decat la barbati. Eu cred ca statisticile sunt pacalite in acest caz de modul in care este definita bulimia; episoadele de ingerare masiva de alimente sunt mai des intalnite la femei din cauza vinovatiei pe care o resimt in legatura cu incalcarea anumitor reguli de moderatie, observate de societate mai strict decat in cazul barbatilor; in plus, barbatii au inca o gama mai larga de posibilitati de a-si manifesta si lipsa de masura, si abdicarea de la rationalitate.

Nu zaboviti prea mult pe coperta I a revistelor. Frumusetea se naste in ochiul celui care (se) priveste. Si frumusetea nu e statica, fiecare varsta, fiecare timp si fiecare univers erotic naste propria sa frumusete.

De multe ori se spune ca frumusetea e interioara. N-as intelege din asta ca nu avem nevoie de altii pentru a o descoperi. Omul devine om prin alti oameni. Fiecare isi primeste frumusetea de la ceilalti. Eu iti decopar si iti ofer frumusetea ta interioara, tu imi faci acelasi serviciu. Dupa care poate ca facem un compromis, adica o promisiune comuna: sa avem fiecare grija de frumusetea celuilalt.

Altminteri, cum? Sa te oblig „sa ma accepti asa cum sunt”? Adica asa cum ma vad eu? Eu fiind cel mai dezavantajat observator al frumusetii mele. Si oricum, vreau sau nu vreau, nu voi fi mereu acelasi. In cuvintele lui Pessoa:

„Tu nu vei fi cel care eşti, pentru că timpul şi soarta
Vor face din tine un altul.
De ce încerci, aşadar, să te păstrezi în fiinţa ta cu
Ceea ce nu vei fi tu?”

Hotaraste-te: iti vei cheltui energia in cautarea imaginii “perfecte” sau te vei bucura de familie, de prieteni, de viata?  Fii realist: nu poti face orice din corpul tau. Poti insa sa il asculti cu atentie si sa ii dai ce are nevoie, nici prea mult, dar nici prea putin.

Si nu uita: frumusetea e un dar de la altii.

psihiatru Dan Ghenea

(1992)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments

Your email address will not be published. Required fields are marked *