Irina Margareta Nistor-Dacă până acum era doar o retrospectivă în Capitală și Festivalul Internațional de Film Independent se ținea la Sfântu Gheorghe, de astă dată totul s-a petrecut la București, iar Sfântul Gheorghe ne-a însoțit doar, pentru că în ultima zi, la Știri, s-a vorbit despre Biserica pe care tocmai o resfințeau și al cărei patron era același purtător de biruință.

Dar să ne întoarcem la seara de marți, 12 august. Arena Verde Stop, pe care o explicam dând ca punct de reper o Bila și un Kaufland, pe lângă o benzinărie și niște porți pe care scria Planeta Ham-Ham, pentru că tot acolo e și un adăpost pentru căței, construit în parte cu banii câștigați de pe o splendidă carte intitulată cât se poate de nimerit: ”Iubirrre” (cu ocazia asta am aflat că este și un hotel pentru animăluțe tot în zonă, pe scurt, pe Bulevardul Barbu Văcărescu).

Aici, arhitectul Teodor Frolu și Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, care de altfel a făcut posibilă și proiecția de pe Dâmbovița, cea din bărci, (pe un ecran pe care l-am fi vrut mai performant, dar așa e când faci safteaua, îți asumi riscul deschizătorului de drumuri) a recreat Delta în miniatură, cu atmosferă cu tot! Debutul s-a făcut cu o producție 2014, Italia, Elveția, Germania, „Le Meraviglie”, o călătorie în Țara Minunilor cu Monica Bellucci în rolul unei moderatoare TV voit bizare și o fetiță minunată, Alexandra Maria Lungu, firește româncă, în rolul Gelsominei, pe care n-o chema așa în amintirea personajului din „La Strada” a lui Fellini, ci pentru că regizoarea Alice Rohrwacher are o prietenă cu numele ăsta!

Au urmat animațiile și ocazia de a le spune participanților români că de acum înainte dacă nu vin să-și susțină producțiile vor fi descalificați chiar dacă sunt selectați inițial. E păcat să n-aibă un dialog cu publicul dispus să pună întrebări, mai ales când vin cineaști tocmai din Taiwan, Rusia, Germania, Marea Britanie ori Franța, ca să stea la conversație.

A doua zi a fost o atmosferă și mai de Woodstock, toată lumea pe malul Dâmboviței pe pături ori direct pe iarbă, exact ca acum 45 de ani în Statele Unite. Sigur că din când în când mai rămânea câte cineva în picioare și obtura proiecția Omnibusului Anonimul 10, actori în spatele camerei: „Kazimir” de Dorian Boguță, „Un duet” de Andi Vasluianu și „Retur” de Emanuel Pârvu, care-i cuprindea pe toți cei trei și pe pânză (cum îi zicea pe vremuri, ca să se vadă rudenia celei de-a 7-a arte cu pictura!)

În paralel la Verde Stop, al cărui proprietar are o poreclă tot cinematografico-animată: Tintin, au curs scurtele de ficțiune și animație, plus un off românesc cu „București, te iubesc”, în regia lui Mircea Ghinescu și ca protagonistă: Kira Hagi, (fiica sportivului adesea punct de reper), venită pe scena improvizată, chiar dacă avea piciorul în ghips. La lungi a intrat „Septembrie”, grecescul, în competiție, după un concert old-stories cu Jul Baldovin, Gelu Ionescu & Elena Pavel.

De joi, am devenit ubicui. Proiecțiile de când încă nu era întuneric și deci încă nu le puteam face în aer liber, au fost găzduite de primitorul Studio, Sala Uniunii Cineaștilor: Off-ul românesc cu subiecte cât mai diferite inclusiv ca gen. Un horror local: „Lumina firavă”, două comedii: „Și băieții câteodată” și „Brigada Neagră”, plus un sentimental plin de umor. „Să mori de dragoste rănită”. „Seara GuerriLIVE Radio Session – Theory of Mind” urmată de „Telecomanda”, producția din Mongolia în colaborare cu Germania și care avea să câștige detașat la voturile publicului, unicul juriu al Anonimului, a fost vizionat cu curiozitate și interes. Ar mai trebui să adaug și faptul că regizorul Byamba Sakhya (care mi-a mărturisit că în țara lui se fac 20 de producții pe an, din care 16 comedii facile) a fost cel mai fidel spectator al tuturor celorlalte creații. Sigura care poate că l-a mai concurat, dar nu chiar până la capăt (din lipsă de timp) fiind draga noastră Shooting Star: Ana Ularu, care a și fost prezentă pe ecran, în aceeași, seară cu „L1 și L5”, tulburătorul film al Letiței Roșculeț.

Ucraineanul care a făcut furori la Cannes anul acesta „Tribul” și care se petrece în lumea tăcută a surdo-muților, a putut fi văzut la București, în avanpremieră. Vineri a fost ziua cu noroc a uneia dintre câștigătoare: Brigitte Drodtloff, din Germania, emigrată, însă, din România și care a lucrat cu Marcel Iureș, între alții, pentru „Omul”, care a luat Premiul Ovidiu Bose Paștină, în amintirea realizatorulu,i care ne-a părăsit mult prea curând, după ce ne-a dăruit cândva, un documentar unicat, despre Revoluția de la Timișoara. Marcel Iureș n-a fost însă nici la proiecție, nici când s-a înmânat premiul pentru că era la Teșuleasa, un loc despre care anul trecut Andrei Dăscălescu („tatăl” Filmului de Piatra) a prezentat un filmuleț în competiție cu vocea lui Marcel, președintele de onoare al festivalului nostru. Tot vineri, a fost și un concert: Fine It’s Pink (culmea e că eu am descoperit locul pe vremea când se chema Zone Arena, odată cu concertul lui Pink Martini!).

Una dintre peliculele cele mai comentate i-a aparținut, în afara concursului, altei actrițe devenite autoare: Asia Argento „Neînțeleasa”, adolescența stare general valabilă și greu de trăit! Pe la miezul nopții s-a putut vedea, pentru prima dată în România, un film din Burma, în coproducție cu Cehia: „Călugărul” de The Maw Naing, pe care Cristina Bazavan l-a premiat și pentru că avea o poveste bis, cum i-ar fi zis D.I. Suchianu și anume este primul independent după o jumătate de veac, într-o țară încă sub dictatură. A mai concurat brazilianul „Casa Grande”, despre o familie din America de Sud, altfel decât în seriale. Furori însă a făcut un SF, hors concours, „Dune” al lui Jodorowsky, filmul care nu s-a făcut, de fapt, niciodată, dar a avut parte de o strălucită prezentare a charismaticului Cristian Tudor Popescu. (Și când te gândești că în Franța nu poate rula, asta da izbândă a Mirunei! )Totul s-a încheiat duminică noapte, pe un frig care părea că a greșit anotimpul, dar de care nu s-au lăsat intimidați cinefilii adevărați, care au venit nu doar pentru concertul Urma și care mai mult ca sigur trecuseră și pe la Cinema Studio să onoreze seara HBO cu Robert De Niro Senior, americanul „Remembering the Artist” și sud-coreeanul „Love Child”, precum și cu cele două fețe ale emigrării „O lume nouă” a Luizei Pârvu cu Olimpia Melinte și Florin Penișoară, dar și „Imigrantul” de James Gray, cu Marion Cotillard și Joaquin Phoenix, spre a-i vedea pe scenă pe toți participanții și câștigătorii, la scurt metraj fiind și anul acesta un românesc, „Excursie” de Adrian Sitaru, onorat prin prezența lui Adrian Titieni și a micului prinț Eric Aradits (ați ghicit, fiul lui Andrei), dar și prin Liviu Jicman, vice-președinte ICR, care a anunțat că animația tot germană (ca și unul dintre scurte), „Tortul de nuntă” e câștigătoare, pentru hazul său, dar și clarviziunea unei căsnicii care poate devenii de foarte scurtă durată. Și aș vrea să mai adaug la toate acestea echipa Mirunei: Miruna Berescu, directorul dintotdeauna al Festivalului Anonimul, care cu siguranță a știut să-și aleagă staff-ul: Domnica, Livia, Simona, Cristina, Marina, Roxana, Cătălin, Adrian, Adina, Iulia, Dalila, Mircea, Bogdan, Alexandru. În rolul prezentatorului consacrat Florin Piersic Jr., prins cu filmările: Emanuel Pârvu.

Plus sprijinitorii de nădejde: CNC, UCIN, ICR, co-producătorul TVR, estetica și mereu inventiva Stella Artois, alături de Vodafone, Apa Nova, mașinile de invidiat BMW, Hotel Ibis, HBO, Forum Film, Transilvania și Independența, distribuitorii fără de care n-am mai vedea decât blockbustere, The Coffee Factory și cele mai rafinate soiuri alături de o înghețată ca în copilărie, Acuarela și umbreluțele ei care ne-au scăpat de ploaie, Chez Elvire și rafinamentul franțuzesc au fost prezențe dulci și… îmbătătoare.
N-au fost artificii spre bucuria delfinilor, însă a rămas Alegria la final, și cu o seară mai înainte, pe cer, au plutit lampioane înălțate cu drag și emoție nu știm de cine, dar cât să ne punem o dorință: să ne întoarcem la Dunăre, din 2015!
Irina-Margareta Nistor

(356)