Prietena la adulter se cunoaște

35 views
0

Zilele trecute, m-a sunat o verișoară de-a treia, pe care n-o mai auzisem de pe vremea când Brenciu prezenta o emisiune cu bingo, asta ca să vă faceți o idee.

”Simona, sunt eu!”, m-a salutat ea, ca și cum viața mea din ultimii douăzeci de ani includea un singur ”eu”, iar acela nu eram eu, cum ar fi de așteptat. ”Eu” era ea. ”Eu și mai cum?”, am întrebat, cu bruma de amabilitate care-mi mai rămăsese în gușă, după o zi nesuferită. ”Eu, dragă, Artemiza!”. Slavă Domnului că tac-su era suficient de matrafozat când a botezat-o, că datorită acestui gest frumos am identificat-o numaidecât, la telefon. Nu sunt prea multe suflete cu nume atât de falnic. Îmi amintresc și acum cum râdeam pe înfundate la nunta ei (de-atunci n-o mai văzusem, de fapt), când auzeam: ”Se logodește roaba lui Dumnezeu Artizana… mă scuzați, Artemiza cu robul lui Dumnezeu Eusebiu-Armand”. Popa vorbea ciudat, fiindcă se automutila mușcându-și limba, ca să nu râdă și el.

După 20 de ani, templul matrimonial al Artemizei a fost demolat printr-o implozie mult mai blondă, mult mai tânără și mult mai îndrăgostită de Eusebiu-Armand. Și numai întâmplător el era miliardar, amanțica l-ar fi iubit oricum, chiar și dacă ar fi fost șomer – sau, și mai rău, profesor.

Artemiza leșina de plâns la telefon, iar eu nu pricepeam cărui fapt datorez onoarea acestei confesiuni. După ce-a mai bâzâit un sfert de oră, în timp ce spunea ceva pentru care aș fi avut nevoie de titraj, și-a suflat nasul și mi-a cerut adresa, să vină grabnic la mine. N-am reușit să mă eschivez, poate și pentru că amenința că se sinucide și nu voiam să scriu compuneri în fața procurorului, fiind eu ultima care a auzit-o în viață.

Când a venit, era să-i trântesc ușa-n nas, am crezut că e o martoră a lui Iehova și vrea să-mi salveze sufletul. A pus talpa în prag: ”Eu sunt!”. Precizarea era absolut necesară, întrucât arăta ca mă-sa mare (pe catafalc, pentru că înainte să moară la 88 de ani, mamaie arăta mai bine decât Artemiza). Era mai mult lată decât lungă, asta în condițiile în care era destul de lungă. Lansa un nou trend în hairstyling, în sensul că avea rădăcini albe, prelungi, iar restul ciufului era vopsit ca mătasea de porumb – și arăta așijderea.

man-womanTimp de patru ore, mi-a rezumat două decenii de mariaj fericiiiit, pe parcursul căruia Eusebiu o înșelase cu discreție, ca un domn ce era. Dar în ultimul an, pasiunea lui pentru această Grațiana – blonda cu sâni sentimentali – ieșise din țarcul tainei. Au înfruntat împreună gura lumii și ura nevestei, amanta își afișa dragostea, amantul își afișa conturile. Ca semn de aleasă prețuire, Eusebiu îi dăduse Grațianei pinurile de la carduri, pentru că o asemenea iubire nu trebuie să cunoască vitregia secretelor. Emoționată până la tuse, lacrimi și sughițuri, i-a destăinuit și ea un secret care-i apăsa inima și viața de atâta amar de vreme: ei nu-i place pizza, oare e nebună, oare asta e o boală?

Artemiza m-a întrebat pe mine, mai departe: ”Ce zici, Simona, e o boală? Așa-i că matracuca e nebună? Îl suni tu pe Sebi al meu să-l rogi frumos să se despartă de aia, căci altfel mă și sinucid, îi tai și cauciucurile? Hai, te rog, știu că ai experiență la de-astea, că am citit ce scrii, adică n-am citit eu, mi-a zis cineva…”. Lăsați-mă să procesez datele: verișoara mea (despre care ajunsesem într-o vreme să presupun că a sucombat de malarie prin Sahara, deoarece dispăruse total) venise la mine hodoronc-tronc, să mă tocmească mediator între ea și soțul zvăpăiat. Am refuzat-o politicos, deși ea susține că am refuzat-o nepoliticos. I-am spus că, dacă știam să cârpesc relații, aș fi fost azi fericita posesoare a unui șorțuleț, a doi până la patru copii și a unui bărbat care, cel puțin, nu-și recită parolele de la bancă în timpul preludiului sexual.

Nu era prima dată când mă căutau niște persoane pe care până atunci nu le-ar fi găsit nici Mossad-ul. Toți voiau să-mi ceară câte o favoare. Era prima dată, însă, când am reușit să spun ”nu”. După ce-a plecat, m-am gândit, oftând, ce frumos mi-aș fi petrecut după-amiaza dacă, în locul Artemizei, la ușă ar fi bătut într-adevăr o sectantă care căuta prozeliți.

Simona Catrina           

(6613)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments
  • roxx#1

    20 septembrie 2013

    Made my day..trebuia sa ii spui ca in loc sa te viziteze, putea sa viziteze un coafor. Stiu ca sunt rea!!

    Răspunde
  • Andreea D.#2

    20 septembrie 2013

    Înainte să te viziteze ar fi trebuit să îşi rezolve singură problemele cu soţul amorezat de amantă, înainte să te viziteze pentru o astfel de problemă ar fi trebuit să te sune zilnic şi să fi devenit prietene la cataramă, înainte de vizită ar fi trebuit să se gândească şi la faptul că şi-a făcut-o cu mâna ei (căci spuneai că ea avea habar de albinuţa de bărba-su care zbura din floare-n floare).

    Răspunde
  • maria#3

    20 septembrie 2013

    doamne ferește ce tipuri de femei ciudate,e adevărat simona ori ai inventat povestea?ai avut așa prietenă?incredibil să știe că o înșela ăla și să vină pe capul tău cu văicăreala ,în loc să vorbească cu umblătorul după fuste și sîni ieșiți din sutien ,așa creier așa viață

    Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *