RaLix
"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein
Ralix the others. Discover Yourself
Be patient with all that is unresolved in your heart.
~ Rainer Maria Rilke
Depresia şi anxietatea au crescut semnificativ de mult în ultimii ani. Studiile arată că numărul celor care sunt afectaţi de depresie şi anxietate s-a dublat în ultimii 50 de ani, deşi criteriile de diagnostic au rămas aceleaşi. Creşterea psihopatologiei nu are legătură cu ameninţările şi pericolele reale ci cu incertitudinea. Schimbările economice nu afectează atât de mult sănătatea mentală a adulţilor. De exemplu, prevalenţa depresiei şi anxietăţii în timpul celui de-al doilea război mondial era mult mai scăzută comparativ cu prezentul. Schimbările dramatice în prevalenţa depresiei şi anxietăţii par să aibă legătură mult mai mult cu modul în care adulţii se percep pe sine şi lumea din jurul lor.
Anxietatea şi depresia sunt strâns legate cu controlul sau lipsa de control asupra vieţii personale. Persoanele care au convingerea că viaţa lor este în controlul lor într-o mare măsură, sunt mai puţin afectate de depresie şi anxietate, comparativ cu cei care cred că sunt mai degrabă victimele circumstanţelor de viaţă. Bunul simţ ne poate spune că avem mai mult control asupra vieţii noastre, prin accesul la medicaţie pentru foarte multe boli, sau prin metodele de prevenire a unor boli, sau datorită tehnologiei care pare că ne facilitează rezolvarea de probleme. În ciuda acestor progrese, atât copiii cât şi adulţii percep că au din ce în ce mai puţin control asupra vieţii lor. Faţă de anii ’60 când, conform studiilor asupra controlului, adulţii percepeau controlul ca fiind mai degrabă intern, în prezent studiile arată că oamenii percep mai degrabă controlul ca fiind ceva extern. Asta înseamnă că ei simt că multe din lucrurile care li se întâmplă sau li se poate întâmpla sunt determinate de factori externi şi ei pot influenţa într-o foarte mică măsură acest lucru. “Mi se pot întâmpla lucruri rele şi eu nu pot să fac nimic să le previn.” Acest tip de convingere duce la un sentiment de neajutorare, “Nu are sens să încerc să schimb ceva, asta e soarta mea!” care devine unul din simptomele cheie ale depresiei despre care vom vorbi în continuare.
Centrarea în prezent pe scopuri externe şi mai puţin pe scopuri interne creşte vulnerabilitatea pentru depresie şi anxietate
Studii recente generaţionale ne arată că o creştere a prevalenţei depresiei şi anxietăţii este relaţionată cu schimbarea de la scopuri interne, la scopuri externe. Scopurile interne au legătură cu dezvoltarea personală, de exemplu, să devin un om mai generos, mai competent şi acest lucru mă face să îmi formez o anumită filosofie de viaţă. Scopurile extrinseci, pe de altă parte, au legătură cu recompense materiale, cum ar fi o maşină, o casă, sau sociale, cum ar fi o poziţie socială, sau o anumită atractivitate fizică. Studiile arată că în prezent copiii, ca şi adulţii, în prezent, sunt mai orientaţi către scopuri extrinseci, cum ar fi o anumită atractivitate şi imagine, un anumit venit sau poziţie socială. Această schimbare are legătură şi cu controlul intern sau extern. De exemplu, atractivitatea şi imaginea depinde în mare măsură de modul în care ceilalţi ne privesc şi de cât şi cum ne oferă complimente sau recompense. Asta însă, nu garantează acestor persoane o stare emoţională de confort. Este foarte probabil că, în timp, starea lor de bine să depindă de răspunsul celorlalţi, de atenţia lor. Şi în acest mod, persoana devine extrem de vulnerabilă la reacţiile celorlalţi, cât de atractiv/ă este perceput în funcţie de ceilalţi. În consecinţă, în timp îmi pierd controlul asupra stării mele emoţionale pentru că, NU depinde de mine, ci de comportamentele celorlalţi. Cultura materialistă care s-a dezvoltat, la TV si în presa scrisă, unde mesajele sunt de genul “fericirea ta depinde de cât de mult de plac ceilalţi, cum arăţi, cât de popular eşti sau ce ai, maşină, casă, poziţie socială” ne determină să dezvoltăm valori false. Ni se atrage atenţia că în ultimii ani, a crescut semnficiativ de mult comportamentul de tip narcisic şi individualismul. Filosofia de tipul “trebuie să mă iubesc pe mine în primul rând” a fost dusă la extrem. Acest tip de comportament a dus la scăderea conectării cu celălalt. Şi la creşterea singurătăţii. Grija faţă de celălalt nu mai reprezintă o valoare promovată, ci mai degrabă grija şi atenţia faţă de tine. Episodul despre depresie va continua cu sugestii si solutii concrete în perioada imediat următoare.
Psiholog clinician Domnica Petrovai
(956)