Cum ramane, intr-o relatie, cu cel care iubeste cu adevarat, cel care „a iubit cum a putut el mai bine”?

Loialitatea, respectul, toleranta, responsabilitatea precum si multe, multe alte parghii necesare asigurarii unei casatorii de durata, fara ingredientul Iubirii care sa le lege intr-un tot unitar, se vor transforma in timp inevitabil in reprosuri, frustrari, regrete.

Mierea poate deveni otrava!

Acolo unde inceteaza Iubirea, neindoielnic va incepe forta, violentarea si teroarea (Jung). O casnicie cere efort, dar atunci cand doar unul dintre cei doi depune aceste eforturi, ea devine o munca cu adevarat grea si de-a dreptul inutila. Marea intelepciune este sa-l lasi pe cel ce nu iubeste sa plece in cautarea fericirii lui.
Cand nu iubim, suferim. Cand nu suntem iubiti, suferim la fel de mult. Frica noastra in fata schimbarilor, in fata necunoscutului, ridica uneori ziduri de nepatruns in fata luminii. Ce pacat, spunea Martin Buber, ca imensul nostru Univers este plin de lumini, miracole si taine, iar omul cu mica lui mana le face umbra.

Este adevarat, iar numeroasele studii stiintifice nu ne vor lasa sa mintim, ca institutia casatoriei este calea prin care doi oameni care se iubesc, in momentul aparitiei obstacolelor, au sansa de a invata sa daruiasca si sa primeasca iubire in cel mai autentic mod. Pretentiile idealiste sau simplele dorinte, mai mult egoiste decat firesti, nu isi au locul aici. Acolo unde apare un pericol, numai prezenta Iubirii poate salva casnicia. Dar nu vom sti niciodata acest lucru decat incercand sa ne confruntam direct cu situatiile nascatoare de probleme. Altfel, vom fi mereu in cautarea „Iubirii adevarate” ce se scalda in trandafirasi roz.

Un divort, spunea Oscar Wilde, poate fi considerat ghinion, insa doua incep sa miroase a indolenta.

Si totusi exista situatii cand totul a luat sfarsit, iar divortul este singura si ultima solutie. Ce a incetat nu a fost dragoste sau nu a fost destula?! Oricum, daca privim divortul ca o catastrofa sau ca un capat de drum, gresim si vom suferi nemeritat de mult. Nimeni nu merita sa sufere, doar suferim, iar cele mai mari suferinte nu ni le provocam decat noi insine. Divortul, privit ca o schimbare lasa o cale libera de urmat. Este adevarat ca inima primeste cu usurinta tot ce i se ofera, dar cu greu renunta la ceva. Durerea unei relatii esuate va fi intotdeauna, intr-o masura mai mare sau mai mica, prezenta in inimile si memoria ambilor parteneri ajunsi la divort. Divortul ultima solutie?

O invatatura talmudica spune:” In patul unui sot divortat care se casatoreste cu o femeie divortata, exista patru minti!”.

A ierta este calea prin care ne imblanzim treptat durerea , apoi, sa lasam trecutul sa fie doar „trecut” si sa invatam sa fim mai ingaduitori cu noi insine pentru a fi pregati sa iubim in continuare.
Un proverb polonez ne invata: „Inainte sa pornesti la un razboi, spune o rugaciune. Inainte sa pornesti pe mare ,spune doua rugaciuni. Inainte sa te casatoresti, spune trei rugaciuni”. Sa ne rugam? Sa ne rugam… pentru a nu uita sa iubim!

Galina Turtureanu

(795)