Divortul: o umbra trecatoare

47 views
0

            „ … iara dragoste nu am, nimic nu sunt” (1 Cor. 13:2)

Ce rost mai poate avea o casnicie in care bucuria de a fi impreuna si la bine si la rau, de a imparti totul cu celalalt, de la o farama de paine pana la un vis, de a-ti deschide tainile inimii tale pentru a face loc in ea tainelor inimii celuilalt, de a fi recunoscator pentru orice ti-a fost ingaduit ca un privilegiu, sa afli si sa traiesti datorita prezentei celui ales de tine, se risipeste la un moment dat, precum ceata, lasand loc unei devastatoare nefericiri in doi?

Raspunsul este cat se poate de dureros si firesc: nu are nici un rost! Uneori, ceea ce a parut a fi Iubire era doar o iluzie a noastra despre ea. Alteori, pur si simplu nu a fost sa fie. Iubirea isi are traseul ei pe care putini dintre noi ajungem sa-l pricepem ca sa-l urmam, iar suferinta pare a fi sora ei geamana.  Umbra ei. Cautam, speram, renuntam si iarasi cautam Iubirea. Si asta deoarece Iubirea nu moare niciodata.O avem in noi. Poate ca aceasta si este mare drama a noastra: sa fim mereu in cautarea afectiunii.

Ce Dumnezeu a legat, omul nu poate dezlega?!

Conform scalei Holmes – Rahe divortul este plasat ca fiind al doilea cel mai stresant si mai devastator eveniment pe care-l poate trai un om de-a lungul vietii.

Primul pe lista se afla decesul unei persoane apropiate. Costurile emotionale a unui divort  sunt enorme. Atat pe termen scurt, dar mai ales, pe termen lung! Cei care au trecut printr-un divort, chiar si fiind el „amiabil”, fara socuri economice sau fizice, stiu despre ce este vorba.  Cine ajunge la divort ori este foarte curajos, ori pur si simplu nu prea stie ce-l asteapta „dupa”…

Iubirea ar trebui sa fie singurul motiv temeininc pentru a intra intr-o casatorie!

Nu exista motiv mai serios de divort decat retragerea afectiunii unuia dintre partenerii de cuplu. Dragostea incurca, scria Rabindranath Tagore, dragostea descurca. Canavaua Iubirii este extrem de complicata. Pana invatam sa brodam pe ea,  gresim, gresim,  gresim…  Intotdeauna exista  insa o cale buna de urmat.

Cand Iubirea ta bate la usa care nu se deschide, negresit, undeva in lume se afla usa la care doar  tu poti avea acces. Cred ca Dumnezeu leaga pe multi dintre noi in taina casatoriei, dar nu toti dintre noi primim si binecuvantarea lui. O primesc doar cei care stiu sa dea consistenta  Iubirii lor, sa-i dea forma si continut iar prezenta  celui drag ii face pur si simplu fericiti.  Suna atat de idealist! Dar idealurile, sa nu uitam, sunt indicatori pretiosi in realizarea dorintelor noastre.

Problema Iubirii, scria Jung, tine de marile suferinte ale omenirii si nimeni n-ar trebui sa se rusineze de faptul ca are de platit un tribut. Este adevarat ca cerem prea mult de la Iubire in cuplu –  de la realizarea personala pana la siguranta si sens –  si uitam ceva esential: uitam sa fim fericiti cu ceea ce am ales sa avem.

Pentru noi, oamenii acestui secol, nefericirea a devenit un criteriu esential pentru iesirea dintr-o casatorie.

O regula nescrisa a Iubirii este: ai rabdare si iubeste cat de bine poti tu. Cunoastem  prea putin despre noi insine pentru a putea sti la sigur ca am facut tot posibil pentru a indeparta eventualitatea divortunei despartiri, ca ne-am impins cat de departe am putut limitele iubirii noastre pentru a gasi acea forma in care doua voci canta in sonanta aceeasi melodie. Poate din acest considerent de cunoastere limitata a propriei noastre firi suntem indemnati sa avem permanent urechea aplecata la soapta inimii?! Multi dintre noi credem ca iubim, dar traim doar iluzia Iubirii.

Uneori cand apar probleme inerente unei casatorii credem ca Iubirea a disparut, cand de fapt ea nici nu a fost. Iubirea intotdeauna ramane, mor doar iluziile noastre despre ea. Divortul nu este un sfarsit de drum, ci mai curand inceputul altuia, iar Iubirea are nevoie de timp si de curaj. Intr-o casatorie in care unul dintre parteneri  si-a retras afectiunea, prescriptiile  „… s-ar cuveni, ar trebui …” in speranta mentinerii acestei uniuni sunt periculoase. Singurul mod in care Iubirea isi gaseste forta este libertatea. Cel ce nu mai iubeste are dreptul sa plece! Cel ce pleaca sufera la fel de mult ca si cel parasit. Se zice ca cel ce a zis „Nu” relatiei si o abandoneaza poarta o responsabilitate fata de cel parasit. Probabil asa e. Intrebarea este: cat de bine poate sa-ti fie langa un om care nu te iubeste?!

Galina Turtureanu

(1113)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Your email address will not be published. Required fields are marked *