Unde mergem? Haci Bekir

S-a incalzit, primavara a venit si parca mai toti avem un dor de duca. Cum sofisticatii New Yorkului si ai Londrei pleaca in mod constant la Istanbul, care a devenit un loc la moda, descopera si ei ceea ce intreprinzatorii romani cu sacosa au descoperit in anii’90, doar ca la un cu totul alt nivel. Pe linga fermecatoarele locuri datatoare de reverii culturale si frisoane artistice, va sugerez sa nu ratati ceea ce e un must: Haci Bekir, despre care Bedros Horasangian scria ca e un fel de Capsa a lor. Parca e totusi altceva, dar astept sa ma contaziceti dupa vizita.
Este un paradis al dulciurilor orientale, intr-un loc care isi pastreaza atmosfera si mobilierul, poate si pentru ca este in proprietatea aceleasi familii de vreo cinci generatii. Daca tineti totusi la silueta, ramineti si faceti poze in fata vitrinei. Altfel, intrati si va bucurati de ceea ce se bucura si fanii care se regaleaza cu produsele turcesti pe toate continentele pentru ca Haci Bekir exporta peste tot. Iar daca la Londra sau New York pot sa cred ca acei cumparatori au adus cu ei in noua patrie obiceiurile celei vechi, la Tokyo trebuie sa constat ca japonezi sadea au cazut in pacatul lacomiei si se indoapa si ei cu lokum, ca sa nu zic cu rahat, cu halva, drajeuri si cite si mai cite.
La fata locului puteti gusta ca sa va hotariti ce cumparati pentru voi sau mici daruri pentru cei de acasa. Teama mi-e ca toate dau dependenta.
Laura Guţanu

(654)