Peisaj amoros

14 views
0

O cina romantică. Un week-end romantic. Sunt expresii frecvente în reclamele restaurantelor sau ale agenţiilor de turism. Tindem sa credem ca „romantic” e un atribut, fie si trecator, al dragostei. Dar nu a fost intotdeauna asa. Sa ne gandim la un peisaj amoros, cum s-ar contura el?

Dragostea romantica a fost inventata tarziu in istoria erotica a umanitatii. Mai precis, chiar in epoca artei si literaturii numite romantice. Lui Romeo nu i-ar fi trecut prin cap sa o invite pe Julieta la o cina romantica. Nici macar la un picnic. Sau poate credeti ca veti gasi in textul lui Shakespeare macar o vaga aluzie la un week-end romantic la Lacul Garda (la doua ore de mers cu caleasca de Verona!)? Nici gand!

De altfel, Shakespeare nu avea cum sa descrie o asemenea scena si dintr-un motiv „tehnic”: nu se inventase peisajul.
Peisajul e o invenţie recentă (anticilor nu le-a trecut prin cap să decupeze bucăţi din natură şi să le considere frumoase) şi e o invenţie a orăşenilor (ţăranii se uită la natură curios sau circumspect, dar nu obişnuiesc să o admire).
Peisajul a fost inventat cam în aceeaşi perioadă cu dragostea romantică. Dragostea romantică e şi ea o nevoie a orăşeanului, ca şi peisajul. Şi îmi pare că suportă acelaşi tip de definiţie: “locul în care infinitul este in contact cu finitul”. Dragostea romantica e un peisaj interior. De fapt, peisajul e întotdeauna interior. Nu există acolo unde nu există un ochi al minţii care să-l decupeze. Şi să-l plaseze într-un spaţiu-timp complet diferit de spaţiul claustrant şi timpul pulverizat al oraşului.

Scriu aceste randuri pentru ca am fost incitat de un comentariu la un text anterior (O femeie si un barbat), in care mi s-a propus ca tema ”Love is a journey not a destination”(Dragostea e o calatorie, nu o destinatie). Si asta e o definitie romantica (in sensul strict al cuvantului) a dragostei.
Intr-o calatorie vei vedea doar ceea ce esti pregatit sa vezi. Poate ca vei vedea o piatra care a fost slefuita de vant si de ape intr-un fel neasteptat, dar o vei vedea doar daca ai un interes in contemplarea pietrelor. Poate ca vei intalni oameni deosebiti, dar pot fi deosebiti doar daca obisnuiesti sa iei seama la oameni. Si mi-e greu sa-mi inchipui un calator care nu are in minte daca nu un scop, macar un sens al calatoriei.
Pariul romantic cu dragostea a fost ca ea poate fi o calatorie in doi, care sa fie complet libera de constrangeri. O hoinareala din care sa rezulte un inteles superior si o legatura puternica, dincolo de timp. Or, cum bine stiu calatorii versati, intalnirile reale au loc in timp, nu in afara lui. Iar dragostea e in buna masura un dans in care sincronizarea e esentiala.


Agentiile de turism stiu mai bine asta. Daca reusesc sa creeze simultan in mintea lui si a ei un spatiu comun (un peisaj decupat dupa moda timpului) si un timp comun (timpul limitat al unei promotii la biletele de avion sau la camera de hotel), afacerea (si comerciala si sentimentala!) e pe jumatate incheiata.
Dragostea romantica e o definitie care se aplica bine in perioada de indragostire. Dragostea durabila necesita pictarea cu efort a peisajului interior al cuplului. Si poate ca da, dragostea e in primul rand calatoria, dar avand in fundal destinatia.

psihiatru Dan Ghenea

(990)

About author

Dan Ghenea

Nu ma intrebati de ce am ales psihiatria. Nu-mi mai amintesc (probabil ca erau niste foarte bune motive). Stiu insa de ce o fac inca: pentru ca am o datorie care creste mereu – pana acum in jur de 20 000 de oameni mi-au vorbit faţa catre faţa si fiecare m-a invaţat cate ceva. Pentru cine scriu? Pentru oricine este interesat de unul dintre urmatoarele cuvinte cheie: minte, creier, sanatate, stres, iubire, cuplu, singuratate,viata, moarte, frica, timp, istorie, România, idei, carti, emotii, copii, parinti, munca, placere, boala, vindecare, pasiune, dependenta, comunicare, psihiatrie, educatie, natura, cultura, sexualitate, dezvoltare, etica, stiinta, religie.

Comments
  • John Nickson#1

    5 mai 2014

    Daca spuneam mai deunazi ca „depresia e ca o fiinta vie”, cred ca se poate spune la fel si despre dragoste: trebuie „hranita”. Evident, omul, in evolutia sa, si-a modificat in timp si modul cum „vede” / traieste / „genereaza” dragostea… Stimulii s-au schimbat, abordarile la fel… O muzica adecvata, un ambient placut, un pahar de vin si doua corpuri vibrande, chiar si fara cuvinte, e greu ca poate fi inteles la adevaratele-i dimensiuni de adeptii vanatorii care mai apoi se intreceau in „care miroase mai urat” cu eventual aplecarea la 90 de grade a servitoarelor.
    Dragostea a devenit ceva complex, este „chestia” catre care tindem toti fara a fi pregatiti, unii, sa o recunoastem / percepe / „trata” / trai, corect. Ce inseamna corect? Simplu: doar simtind si amplificand aceste simtiri intr-o „comuniune” natural creeata cu lipsa oricarui plan generat de rational…

    Răspunde
  • Maria#3

    6 mai 2014

    Odata cu evolutia omului s-a schimbat si perceptia lui vizavi de conceptul numit „dragoste”. Si daca o asemanati cu o calatorie, ei bine de fiecare data e altfel si plina de amintiri frumoase, de clisee ce-ti raman intiparite pe suflet, normal depinde si de intensitatea trairii, de cel care iti este alaturi, etc. Omul se transforma in timp, viziunea despre dragoste este mereu alta, asteptarile lui sunt altele, ca una e sa fii indragostit la o varsta mai frageda si una e sa simti acel sentiment la maturitate. Odata cu trecerea timpului, cu cat devenim mai intelepti asteptarile noastre sunt altele, mult mai profunde, nu ne mai satisface ceva simplu, dorim ceva mai complex, mai interesant. O calatorie fara peripetii e prea plictisitoare chiar daca cadrele sunt fascinante.

    Răspunde
  • cristina#4

    7 mai 2014

    Frumos ! Ma gandesc cat de benefic ar fi fost ca, inainte sa fi avut, fiecare, medicul de familie, sa fi fost obligati a avea, cu totii, si un psihiatru de familie. Poate ca asa, avand alaturi un vindecator de minti si suflete, la care sa putem da fuga atunci cand intrebarile si angoasele ne rapesc linistea si somnul, viata noastra ar fi mult mai bine protejata. De ce ? E simplu : cine nu stie proverbul cu pestele si al sau cap ?!
    Iti multumesc.

    Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *