O cina romantică. Un week-end romantic. Sunt expresii frecvente în reclamele restaurantelor sau ale agenţiilor de turism. Tindem sa credem ca „romantic” e un atribut, fie si trecator, al dragostei. Dar nu a fost intotdeauna asa. Sa ne gandim la un peisaj amoros, cum s-ar contura el?

Dragostea romantica a fost inventata tarziu in istoria erotica a umanitatii. Mai precis, chiar in epoca artei si literaturii numite romantice. Lui Romeo nu i-ar fi trecut prin cap sa o invite pe Julieta la o cina romantica. Nici macar la un picnic. Sau poate credeti ca veti gasi in textul lui Shakespeare macar o vaga aluzie la un week-end romantic la Lacul Garda (la doua ore de mers cu caleasca de Verona!)? Nici gand!

De altfel, Shakespeare nu avea cum sa descrie o asemenea scena si dintr-un motiv „tehnic”: nu se inventase peisajul.
Peisajul e o invenţie recentă (anticilor nu le-a trecut prin cap să decupeze bucăţi din natură şi să le considere frumoase) şi e o invenţie a orăşenilor (ţăranii se uită la natură curios sau circumspect, dar nu obişnuiesc să o admire).
Peisajul a fost inventat cam în aceeaşi perioadă cu dragostea romantică. Dragostea romantică e şi ea o nevoie a orăşeanului, ca şi peisajul. Şi îmi pare că suportă acelaşi tip de definiţie: “locul în care infinitul este in contact cu finitul”. Dragostea romantica e un peisaj interior. De fapt, peisajul e întotdeauna interior. Nu există acolo unde nu există un ochi al minţii care să-l decupeze. Şi să-l plaseze într-un spaţiu-timp complet diferit de spaţiul claustrant şi timpul pulverizat al oraşului.

Scriu aceste randuri pentru ca am fost incitat de un comentariu la un text anterior (O femeie si un barbat), in care mi s-a propus ca tema ”Love is a journey not a destination”(Dragostea e o calatorie, nu o destinatie). Si asta e o definitie romantica (in sensul strict al cuvantului) a dragostei.
Intr-o calatorie vei vedea doar ceea ce esti pregatit sa vezi. Poate ca vei vedea o piatra care a fost slefuita de vant si de ape intr-un fel neasteptat, dar o vei vedea doar daca ai un interes in contemplarea pietrelor. Poate ca vei intalni oameni deosebiti, dar pot fi deosebiti doar daca obisnuiesti sa iei seama la oameni. Si mi-e greu sa-mi inchipui un calator care nu are in minte daca nu un scop, macar un sens al calatoriei.
Pariul romantic cu dragostea a fost ca ea poate fi o calatorie in doi, care sa fie complet libera de constrangeri. O hoinareala din care sa rezulte un inteles superior si o legatura puternica, dincolo de timp. Or, cum bine stiu calatorii versati, intalnirile reale au loc in timp, nu in afara lui. Iar dragostea e in buna masura un dans in care sincronizarea e esentiala.

Agentiile de turism stiu mai bine asta. Daca reusesc sa creeze simultan in mintea lui si a ei un spatiu comun (un peisaj decupat dupa moda timpului) si un timp comun (timpul limitat al unei promotii la biletele de avion sau la camera de hotel), afacerea (si comerciala si sentimentala!) e pe jumatate incheiata.
Dragostea romantica e o definitie care se aplica bine in perioada de indragostire. Dragostea durabila necesita pictarea cu efort a peisajului interior al cuplului. Si poate ca da, dragostea e in primul rand calatoria, dar avand in fundal destinatia.

psihiatru Dan Ghenea

(1004)