Cand in jurul nostru se plimba atatea picioare goale si busturi voluptoase scoase cu nonsalanta la vedere, parca ne pare imposibil sa credem ca frumusetea a aratat altfel candva si ca n-a avut nimic in comun cu vulgaritatea contemporana.

Se intampla undeva dupa 1918, cand pana si fetele de la tara se aratau interesate de moda si rafinamentul urban. Au inceput prin a-si scurta parul, transformandu-si infatisarea in ceva sic si jucaus, apoi s-au impodobit cu rochii de stamba inflorate; fustele de stofa erau foarte cautate la acea vreme si spre indignarea varstnicilor acestea au inceput chiar sa se dea cu ruj pe buze.

Pentru domni au inceput sa se poarte hainele colorate, extravagante la acea vreme, in carouri, aproape scandaloase, la care se adaugau, uneori, dupa buget, pantofi colorati. Doamnele de varsta mai inaintate nu au fost foarte incantate de aceste schimbari atat de „drastice”, ramanand in continuare la rochile sobre, lungi, de culori inchise. Tinerele nonconformiste adaugau tinutelor lor pantofi în culori vii sau sandale, in timp ce coafura lor purta denumirea sugestiva de „a la garcon”. Pe perioada verii litoralul era asaltat de tinere rebele ce purtau costum din doua piese lasand o parte a corpului la vedere, urmand ca mai apoi sa fie catalogate ca fiind „ne la locul lor” de catre doamnele deja trecute prin viata.

Palariile erau nelipsite. Cum era sa fii vazut o tanara cu capul dezgolit, cand de fapt acest accesoriu le oferea stilul si rafinamentul atat de important la acea vreme. Cu greu se gaseau aceste accesorii si haine in magazine, prin urmare orice tanara sau tanar care si-ar fi dorit ceva atat de nou la acea vreme, era nevoit sa apeleze la un croitor.

Acum, parca am vorbi din basme, tinutele de acest gen ar putea fi considerate astazi, ca fiind ridicole si lipsite de stil, insa o doamna va sti cu adevarat cat de importanta este simplitatea si decenta intr-o zi obisnuita.

Ana Maria Iancu

(1212)